Fara indoiala, sfarsitul acestei saptamani a fost marcat de declaratiile veninoase ale lui Traian Basescu. La intoarcerea de la Bruxelles, unde s-a desfasurat Consiliul European, romanii asteptau probabil ca Presedintele lor sa le spuna ce s-a discutat la cea mai importanta reuniune periodica a liderilor Uniunii Europene. Dar, surpriza, din avion nu a coborat seful statului roman ci „capul de familie” Basescu, sau, eventual „analistul media Basescu”, specializat in fenomenul de concentrare a trusturilor de presa. „Capul de familie” ne-a explicat nervos ca nu va mai tolera atacurile la adresa fetelor sale, ca micuta familiei, unsa secretar general al PD-L, a fost nedreptatita de criticile de presa ce vizau cuvantarea ei agramata in fata studentilor portocalii.

„Analistul media” Basescu a condamnat practicile trusturilor ticalosite, care platesc comentatori pentru a-l denigra. In fine, se cam stie ce a spus (inca) Presedintele Romaniei, inclusiv expresia cu « tonomatele » in care bagi euro pentru a-l injura, asa ca nu voi reproduce aici…

N-am nimic cu Elena Basescu. Emotiile ei, incercand sa reproduca un discurs serios al carui continut probabil ca nici nu-l pricepea, chiar mi-au starnit mila si m-au facut sa ma intreb cine a impins-o sa se apuce de politica fara un minim bagaj intelectual : a fost ideea ei, a fost ambitia marelui carmaci, a fost slugarnicia celor din conducerea PD-L ? In fine, nu mai conteaza…Fata s-a facut de ras, aratand ca de la modeling si umblatul prin discoteci si pana la a vorbi despre lucruri serioase este o distanta astronomica.

Cazul Elena Basescu redeschide dezbaterea despre nepotism in politica romaneasca. Au mai fost si mai sunt cazuri, inclusiv in PSD, la nivel central si la nivel local. Eu cred ca este nevoie de o abordare echilibrata a acestei chestiuni.

Nu cred ca vreunui cetatean roman i se poate interzice dreptul de participare la viata publica doar pentru ca este fiu, fiica, sot, sotie, sora sau frate, nepot sau nepoata a unui alt om politic. E valabil si pentru Elena Basescu.

Pe de alta parte insa, nu este corect sa abordam carierele politice ca niste mosteniri. Deci fiecare are dreptul la afirmare, sub conditia sa fie echipat intelectual si sa performeze. Iar afirmarea trebuie sa urmeze treptele firesti de evolutie intr-o organizatie politica sau structura de orice alta natura. Cand sari direct la functia de secretar general doar pentru ca esti fata lui tata, in aplauzele unanime ale Hitlerjugend-ului PDL-ist, nu e in ordine.

A doua tema: „tonomatele din presa”. Traian Basescu a descoperit presa de tip tonomat doar atunci cand unii au inceput sa-l critice. Este penibil! Cei plimbati pe la Neptun pe banii statului (apropo, nici acum nu stim cat a costat acea excursie!), pentru ca apoi sa teoretizeze intelepciunea tatucului salvator impotriva democratiei reprezentative, nu erau „tonomate”, nu-i asa? In special Catalin Avramescu, cel cu privirea cam fixa, marele razboinic impotriva celor 322 de „listaci”…Un „tonomat” in care Traian Basescu va fi bagat si euro dar si leii contribuabilului roman, numindu-l, pentru ca muzica tonomatului suna bine urechilor lui, consilier de stat in Administratia Prezidentiala. Si exemplele ar putea continua…Se vede ca pentru Traian Basescu, unele „tonomate” sunt bune, altele proaste…

In rest, nu pot decat sa fiu de acord cu ce scrie Chinezu: Sa nu ii puneti pistolul in mana lui Traian Basescu. Ar apasa pe tragaci in secunda doi!