Comentarii pentru: Un weekend mai linistit, cu filme si carti

By: Mordechai

Mordechai — Fri, 21 Mar 2008 14:36:58 +0000

4.3.2 ? Văzut. Cu eforturi supra-omeneşti. Am rezistat până la final doar datorită insistenţei amicilor în compania cărora l-am văzut. Şi care, balansându-se între snobism şi patriotism, se simţeau obligaţi să îl placă, dacă tot a luat palmdoru’. Iar eu s-au străduit. Chiar s-au străduit să le placă. Nu le-a ieşit. Cinefili tâmpiţi, lipsiţi de patriotism şi simţ estetic
Acum revenind la ” what does china think?” Cartea e lejer tezistă, dar utilă ca lectură.
Vă propun şi o altă abordare. O găsiţi pe aici:
http://www.youtube.com/watch?v=6rce3G3MVJU

“Quand les Chinois cesseront de rire le monde pleurera” spunea Napoleon. Dar Napoleoni sunt mulţi. Şi la Bălăceancă sunt vreo doişpe.

By: lanphuong

lanphuong — Fri, 21 Mar 2008 04:40:50 +0000

Where we tonight shall camp?….The top blogs of the day. the newest report , see and reply me some comments. Thanks.

By: corinacretu

corinacretu — Thu, 20 Mar 2008 15:00:30 +0000

Dan, vino si tu la Bruxelles intr-o saptamana cand suntem acolo, sa mai vorbim si noi.. Ma bucur ca ai avut un week-end linistit.

By: Darius

Darius — Wed, 19 Mar 2008 21:11:21 +0000

Atunci da-mi voie sa ma auto-felicit pentru ca nu m-am uitat.

By: Bibliotecaru

Bibliotecaru — Wed, 19 Mar 2008 19:05:28 +0000

@ Darius
Hiper-realitatea dorită de Mungiu este şi absurdă. Un sfert de oră îşi face eroina bagajul ca să aflăm noi că pe timpul lui Ceauşescu nu se găsea vată săpun şi Kent. Mă opresc aici că mi se face iar rău.

By: Darius

Darius — Wed, 19 Mar 2008 17:07:59 +0000

Eu trebuie sa recunosc ca dupa ce am amflat despre ce este vorba in film am refuzat categoric sa il vad. M-am saturat de genul asta de filme romanesti. Ii vreau pe Pistruiatu si pe Ismail si pe Margelatu inapoi!

By: Bibliotecaru

Bibliotecaru — Wed, 19 Mar 2008 10:26:58 +0000

Dacă este vorba de 4,3,2, şi eu tot în acest weekend l-am văzut. Nu cred să fi fost un film care să mă fi enervat atât de mult în întreaga mea viaţă. Am vrut “cu tot dinadinsul” să-l văd până la sfârşit şi m-am chinuit de la 11:30 până la 17:45, cu foarte multe pauze. Filmat cumsecade, regia bunicică, scenariul încă cumplit… nu prost, prost înseamnă rău, greşit… cumplit, înspăimântător. Acest film ar trebui să aibă o bulină cât tot ecranul care să anunţe că este din seria filmelor de groază. Un asemenea scenariu este inadmisibil. Şi este cu atât mai inadmisibil încât, după câte văd eu, nimeni nu-şi dă seama ce face el cu adevărat. Partea română a preluat aprecierea străină şi l-a aplaudat nedisimulat, aşa cum face de fiecare dată. Le “ei” era normal să nu-şi dea seama ce se petrece, că “ei” nu au trăit aici, atunci. Ceea ce m-a enervat a fost tocmai că aceste elemente de manipulare sunt atât de subtile încât intră în subconştient neanunţat şi nu cu o avertizare prealabilă. Dacă acest film nu este elaborat de specialişti în psihologie ai serviciilor secrete cu un scop anume, spun celui care a făcut scenariul, adică tot domnul Mungiu: Să-ţi fie ruşine! Aşa ceva nu se face. Ar fi culmea că Cristi Mungiu să nu-şi fi dat seama ce face, sa fi făcut inconştient aceasta manipulare psihologică, dar asta e prea mult. Numele este predestinat, cu adevărat o lumânare pentru trecutul nostru.