Am avut un weekend mai linistit. Am fost la Bruxelles. „Cerberii” cheltuirii banului public de la diverse publicatii si institutii nu au a-si face probleme. N-am fost in „delegatie parlamentara” ci sa-mi vad sotia, pe banii mei…
Dar nu acesta era mesajul…Ca de obicei, pentru mine orice deplasare la Bruxelles, acum mai rar, inseamna si o escala la „Waterstone`s”, o librarie situata pe Bulevardul Adolphe Maxlaans, o librarie in care poti gasi cele mai noi aparitii editoriale. De data aceasta m-am oprit asupra a doua titluri care sunt acum in „Top 10” al cartilor politice: este vorba de „What does China think?”, o carte semnata de Mark Leonard, director executiv al European Council on Foreign Relations, si „The New Cold War. How the Kremlin Menaces both Russia and the West” de Edward Lucas, un vechi corespondent al „The Economist”, care urmareste regiunea din 1986…
„What does China think?” este o investigare extrem de interesanta a modului in care policy-makers din China proiecteaza destinul tarii lor: despre „indicii” puterii nationale a Chinei, despre economie, despre democratizare si viitorul rol al partidului, despre „Yellow River Capitalism” etc… Marturisesc ca am citit mai multe carti despre China. M-a pasionat si istoria maoismului, dar si analiza transformarilor actuale. Aceasta carte e una dintre cele mai interesante…Pentru ca isi propune sa lase sa vorbeasca vocile chineze…Nu mai este vorba de ceea ce cred altii despre China si destinul ei, ci ceea ce cred chinezii despre viitorul lor.
Oricum, sunt abia la jumatate cu lectura si la sfarsit am sa va spun concluziile mele… Si despre aceasta carte, si despre cea referitoare la Rusia, care mi s-a parut incitanta, dar de care nu m-am apucat inca…
In weekend am avut, in sfarsit, ragazul sa vad si eu filmul lui Cristian Mungiu. L-am gasit la un studio de inchiriat dvd-uri din Place Jourdain si am fost mandru de chestia asta…Filmul este intr-adevar remarcabil si ne aduce aminte la milimetru de o epoca pe care multi dintre noi (voi) am trait-o doar partial. Nu sunt critic de film, asa ca nu vreau sa ma lansez in consideratii care sa ma arunce in ridicol. Realizarea e exceptionala. Cel mai mult ne-a placut, sotiei mele si mie, „scena mesei”, care reproducea toate stereotipurile unei conversatii din “clasa mediu - intelectuala” a regimului totalitar.
Dar nu acesta era mesajul…Ca de obicei, pentru mine orice deplasare la Bruxelles, acum mai rar, inseamna si o escala la „Waterstone`s”, o librarie situata pe Bulevardul Adolphe Maxlaans, o librarie in care poti gasi cele mai noi aparitii editoriale. De data aceasta m-am oprit asupra a doua titluri care sunt acum in „Top 10” al cartilor politice: este vorba de „What does China think?”, o carte semnata de Mark Leonard, director executiv al European Council on Foreign Relations, si „The New Cold War. How the Kremlin Menaces both Russia and the West” de Edward Lucas, un vechi corespondent al „The Economist”, care urmareste regiunea din 1986…
„What does China think?” este o investigare extrem de interesanta a modului in care policy-makers din China proiecteaza destinul tarii lor: despre „indicii” puterii nationale a Chinei, despre economie, despre democratizare si viitorul rol al partidului, despre „Yellow River Capitalism” etc… Marturisesc ca am citit mai multe carti despre China. M-a pasionat si istoria maoismului, dar si analiza transformarilor actuale. Aceasta carte e una dintre cele mai interesante…Pentru ca isi propune sa lase sa vorbeasca vocile chineze…Nu mai este vorba de ceea ce cred altii despre China si destinul ei, ci ceea ce cred chinezii despre viitorul lor.
Oricum, sunt abia la jumatate cu lectura si la sfarsit am sa va spun concluziile mele… Si despre aceasta carte, si despre cea referitoare la Rusia, care mi s-a parut incitanta, dar de care nu m-am apucat inca…
In weekend am avut, in sfarsit, ragazul sa vad si eu filmul lui Cristian Mungiu. L-am gasit la un studio de inchiriat dvd-uri din Place Jourdain si am fost mandru de chestia asta…Filmul este intr-adevar remarcabil si ne aduce aminte la milimetru de o epoca pe care multi dintre noi (voi) am trait-o doar partial. Nu sunt critic de film, asa ca nu vreau sa ma lansez in consideratii care sa ma arunce in ridicol. Realizarea e exceptionala. Cel mai mult ne-a placut, sotiei mele si mie, „scena mesei”, care reproducea toate stereotipurile unei conversatii din “clasa mediu - intelectuala” a regimului totalitar.




