A trecut si doctoratul meu…

Marturisesc ca am avut emotii…Mari…Dar acum este oficial: comisia a decis sa-mi acorde titlul de doctor in stiinte politice. Alaturi de mine au fost ieri multi prieteni. In primul rand, am fost onorat de participarea la aceasta sustinere publica a tezei de doctorat a domnului Adrian Nastase. Lui i s-au alaturat prieteni buni: deputatii Radu Podgorean, Cristian Dumitrescu, Titus Corlatean, analistii politici Iosif Boda si Mihai Milca, Anne Juganaru, directorul executiv al Institutului Social Democrat “Ovidiu Sincai” si Florin Abraham, directorul de studii al aceluiasi Institut. O prezenta mai speciala si foarte draga a fost profesorul Trifon Carausu, cel care, prin 1985, cred, imi inmana prima diploma de premiant la Olimpiada Nationala de Istorie…Le multumesc si membrilor TSD care au vrut sa fie de fata la acest eveniment: Ioana Pop, Adi Vasile, Catalin Pintea…
Dezbaterile au fost chiar interesante. Daca in lucrare eu vorbeam despre “moartea” conceptului de Europa Centrala dupa extinderea NATO, participantii mi-au atras atentia ca acest concept ar putea fi oricand reutilizat in functie de conjunctura politica, inclusiv de evolutiile intra-europene.
Multumirile mele se indreapta in primul rand spre profesorul Mihail Ionescu, care a avut rabdarea sa-mi coordoneze aceasta teza atatia ani si sa ma indrume cu sfaturile lui…

Ziua “istorica” a votului uninominal: am plecat cu sentimente amestecate de la Parlament

Azi a fost o zi plina la Camera Deputatilor. De la ora zece si pana pe la ora cinci am epuizat dezbaterea legii de modificare a alegerii Camerei Deputatilor si Senatului. Dupa care a urmat votul final, care a consemnat introducerea scrutinului uninominal pentru alegerea deputatilor si senatorilor, dar si a presedintilor Consiliilor judetene administrative.
Marturisesc ca am plecat cu sentimente extrem de amestecate de la aceasta sedinta „istorica”…
Pe de o parte, cred ca am facut un lucru bun, sfarsind odata, intr-un fel, discutia asupra uninominalului. Populatia (sau parte importanta a ei) il doreste, nu pentru ca ar sti neaparat ce e uninominalului, dar pentru ca prin aceasta optiune semnaleaza nemultumirea fata de clasa politica. Si mai semnaleaza ca vrea o schimbare calitativa a actului politic…Eu asa interpretez sensul suportului popular pentru votul uninominal.
Sa dea Dumnezeu ca noul sistem de vot sa aduca o asemenea imbunatatire! Desi am oaresce indoieli…Mi-e teama sa nu ne trebuiasca vreo opt ani sa constatam ca acest sistem electoral nu genereaza nici o clasa politica mai buna, nici una mai profesionista si cinstita, nici una care sa nu citeasca ziarele sau sa nu doarma in banci in timpul sesiunilor parlamentare. Dimpotriva, sa nu fie mai rau…Iar dupa vreo sase ani sa trebuiasca sa reluam discutia asupra sistemului electoral, ca sa ne intoarcem de unde am plecat! Cum au patit si alte tari: Italia, Ungaria, Federatia Rusa, chiar Armenia…sunt exemplele care imi vin acum in minte. Dar mai sunt si altele.
Oricum, dezbaterea publica ajunsese intr-un punct in care o schimbare a sistemului electoral nu putea fi evitata. Orice tergiversare sau incercare de a „ingropa”, fie si procedural, uninominalul, s-ar fi decontat la noi toti si i-ar fi furnizat lui Basescu o redutabila „arma electorala” impotriva tuturor partidelor, mai putin a PD-L-ului sau „de suflet”. Generand asteptare publica pe tema uninominalului, Basescu ar fi putut sa ne puna pe totii „la zid”, ca fiind cei 322 de „listaci” care se opun „vointei poporului” etc…
Din punctul acesta de vedere, trebuie sa constat ca subiectul sistemului electoral nu a parcurs o dezbatere rationala ci a fost utilizat ca vehicul populist demagogic. Noi nu am discutat, pe fond, ce tip de scrutin se potriveste actualei etape de dezvoltare politice a Romaniei, ce vrem sa obtinem cu el, ci am demarat o „cursa a populismului” in ceea ce priveste sustinerea publica a votului uninominal. E valabil si pentru PSD! Cu alte cuvinte: problema a fost nu cum configuram sistemul politic prin sistemul electoral, ci cum un actor sau altul aditioneaza „puncte” pliindu-se pe opinia publica…Asta este…
Si solutia tehnica pe care am votat-o astazi este relativ indoielnica...Din nou, noi romanii preferam, in locul sistemelor clare si consacrate, tot felul de inovatii institutionale. Eu nu zic ca modul de atribuire a mandatelor intr-un singur tur de scrutin este neaparat prost, dar mi se pare mult prea sofisticat si aleatoriu. As fi preferat un sistem clasic: ori facem ca in Marea Britanie (votul uninominal clasic, doua tururi, principiul „castigatorul ia tot”), ori introducem sistemul german (mixt, jumatate din mandate atribuite prin sistem majoritar, pe circumscriptii, jumatate din mandate prin sistem de lista nationala) - cred ca era cel mai bun, ori ramaneam (ceea ce era mai greu acceptabil pentru public) la sistemul de lista. Nu-mi plac chestiunile acestea caprovarziste, in care noi tot inovam ceea ce altii au exersat zeci sau sute de ani…
In ceea ce priveste alegerea prin vot direct a Presedintilor Consiliilor Judetene, aici eu mi-am spus parerea in sedinta grupurilor noastre parlamentare reunite. Am doua dificultati in legatura cu aceasta chestiune: una de conceptie administrativa, alta de natura tacticii politice. Nu vad care sunt ratiunile pentru care noi propunem, ca viziune administrativa, organizarea teritoriului in frunte cu 41 de „printi”, „baroni locali”, „prim-secretari” etc…Nu vad de ce s-ar justifica alegerea prin vot uninominal a unui „tatuc” judetean, ce prerogative speciale ar argumenta o asemenea alegere, in conditiile actualei legislatii privind administratia locala. In ceea ce priveste tactica politica: nu am deloc convingerea ca PSD va castiga mai multi presedinti de Consilii Judetene prin acest sistem, decat ar putea sa castige la masa negocierilor… Dar poate ma insel eu.
In fine, am votat, fara tragere de inima, cam impotriva convingerilor mele, si acest amendament, pentru ca era propus de partid si sustinut de presedintii nostri de Consiliile Judetene. In fond, poate ca ei stiu mai bine ce trebuie facut pentru administratia locala.
Una peste alta, am plecat cu sentimente amestecate astazi de la Parlament. Pe de o parte, ma bucur, pentru ca pe mine personal scrutinul uninominal ma avantajeaza. Nu voi mai fi la mana unuia sau altuia sa ma „puna” pe un loc „eligibil” pe o lista, sau sa ma „scoata” daca se supara pe mine, cum s-a intamplat la alegerile europene.
Pe de alta parte, nu sunt deloc convins de validitatea solutiilor pe care le-am adoptat astazi. Dar, repet, poate ca ma insel eu…
Update: Pe aceeasi tema si oarecum complementar, Adrian Nastase are astazi un post interesant pe blogul sau. Pe care va recomand sa-l cititi. Dupa cum va recomand spre lectura si comentariul lui Adrian Severin din Jurnalul National .

In linie dreapta spre doctorat

Saptamana aceasta, daca nu intervine ceva spectaculos, as putea deveni doctor in stiinte politice, specialitatea relatii internationale. Evenimentul se va consuma joi, incepand cu ora 9,30, la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative. Teza o gasiti aici si puteti sa-mi transmiteti sugestiile voastre pana miercuri seara. O precizare: nu este un nou “doctorat” de politician. Eu am fost analist politic pana a deveni politician…si probabil voi redeveni analist cand baietii astia ma vor trimite “la vatra” din politica…

Casa de piatra pentru Anca

Ieri am fost la nunta! Anca Alexandrescu, prietena si colega noastra in ale blogging-ului, si-a unit destinul cu Adrian Dita. Ii spun Ancai si sotului ei, cu mult drag, si pe aceasta cale, traditionala urare “Casa de piatra”…Repet ceea ce am mai scris odata atunci cand Anca si-a lansat blogul…Ne stim de o groaza de ani, vreo 15. Ne-am mai si certat in timp…Cred insa ca ea e un om extrem de valoros in echipa PSD si sunt foarte fericit ca si-a gasit “jumatatea”. Casa de piatra, Anca!