Un weekend mai linistit, cu filme si carti

Am avut un weekend mai linistit. Am fost la Bruxelles. „Cerberii” cheltuirii banului public de la diverse publicatii si institutii nu au a-si face probleme. N-am fost in „delegatie parlamentara” ci sa-mi vad sotia, pe banii mei…
Dar nu acesta era mesajul…Ca de obicei, pentru mine orice deplasare la Bruxelles, acum mai rar, inseamna si o escala la „Waterstone`s”, o librarie situata pe Bulevardul Adolphe Maxlaans, o librarie in care poti gasi cele mai noi aparitii editoriale. De data aceasta m-am oprit asupra a doua titluri care sunt acum in „Top 10” al cartilor politice: este vorba de „What does China think?”, o carte semnata de Mark Leonard, director executiv al European Council on Foreign Relations, si „The New Cold War. How the Kremlin Menaces both Russia and the West” de Edward Lucas, un vechi corespondent al „The Economist”, care urmareste regiunea din 1986…
„What does China think?” este o investigare extrem de interesanta a modului in care policy-makers din China proiecteaza destinul tarii lor: despre „indicii” puterii nationale a Chinei, despre economie, despre democratizare si viitorul rol al partidului, despre „Yellow River Capitalism” etc… Marturisesc ca am citit mai multe carti despre China. M-a pasionat si istoria maoismului, dar si analiza transformarilor actuale. Aceasta carte e una dintre cele mai interesante…Pentru ca isi propune sa lase sa vorbeasca vocile chineze…Nu mai este vorba de ceea ce cred altii despre China si destinul ei, ci ceea ce cred chinezii despre viitorul lor.
Oricum, sunt abia la jumatate cu lectura si la sfarsit am sa va spun concluziile mele… Si despre aceasta carte, si despre cea referitoare la Rusia, care mi s-a parut incitanta, dar de care nu m-am apucat inca…
In weekend am avut, in sfarsit, ragazul sa vad si eu filmul lui Cristian Mungiu. L-am gasit la un studio de inchiriat dvd-uri din Place Jourdain si am fost mandru de chestia asta…Filmul este intr-adevar remarcabil si ne aduce aminte la milimetru de o epoca pe care multi dintre noi (voi) am trait-o doar partial. Nu sunt critic de film, asa ca nu vreau sa ma lansez in consideratii care sa ma arunce in ridicol. Realizarea e exceptionala. Cel mai mult ne-a placut, sotiei mele si mie, „scena mesei”, care reproducea toate stereotipurile unei conversatii din „clasa mediu – intelectuala” a regimului totalitar.
Anunțuri

7 comentarii

Din categoria Uncategorized

7 răspunsuri la „Un weekend mai linistit, cu filme si carti

  1. Dacă este vorba de 4,3,2, şi eu tot în acest weekend l-am văzut. Nu cred să fi fost un film care să mă fi enervat atât de mult în întreaga mea viaţă. Am vrut „cu tot dinadinsul” să-l văd până la sfârşit şi m-am chinuit de la 11:30 până la 17:45, cu foarte multe pauze. Filmat cumsecade, regia bunicică, scenariul încă cumplit… nu prost, prost înseamnă rău, greşit… cumplit, înspăimântător. Acest film ar trebui să aibă o bulină cât tot ecranul care să anunţe că este din seria filmelor de groază. Un asemenea scenariu este inadmisibil. Şi este cu atât mai inadmisibil încât, după câte văd eu, nimeni nu-şi dă seama ce face el cu adevărat. Partea română a preluat aprecierea străină şi l-a aplaudat nedisimulat, aşa cum face de fiecare dată. Le „ei” era normal să nu-şi dea seama ce se petrece, că „ei” nu au trăit aici, atunci. Ceea ce m-a enervat a fost tocmai că aceste elemente de manipulare sunt atât de subtile încât intră în subconştient neanunţat şi nu cu o avertizare prealabilă. Dacă acest film nu este elaborat de specialişti în psihologie ai serviciilor secrete cu un scop anume, spun celui care a făcut scenariul, adică tot domnul Mungiu: Să-ţi fie ruşine! Aşa ceva nu se face. Ar fi culmea că Cristi Mungiu să nu-şi fi dat seama ce face, sa fi făcut inconştient aceasta manipulare psihologică, dar asta e prea mult. Numele este predestinat, cu adevărat o lumânare pentru trecutul nostru.

  2. Darius

    Eu trebuie sa recunosc ca dupa ce am amflat despre ce este vorba in film am refuzat categoric sa il vad. M-am saturat de genul asta de filme romanesti. Ii vreau pe Pistruiatu si pe Ismail si pe Margelatu inapoi!

  3. @ Darius
    Hiper-realitatea dorită de Mungiu este şi absurdă. Un sfert de oră îşi face eroina bagajul ca să aflăm noi că pe timpul lui Ceauşescu nu se găsea vată săpun şi Kent. Mă opresc aici că mi se face iar rău.

  4. Darius

    Atunci da-mi voie sa ma auto-felicit pentru ca nu m-am uitat. 🙂

  5. Dan, vino si tu la Bruxelles intr-o saptamana cand suntem acolo, sa mai vorbim si noi.. Ma bucur ca ai avut un week-end linistit.

  6. Where we tonight shall camp?….The top blogs of the day. the newest report , see and reply me some comments. Thanks.

  7. 4.3.2 ? Văzut. Cu eforturi supra-omeneşti. Am rezistat până la final doar datorită insistenţei amicilor în compania cărora l-am văzut. Şi care, balansându-se între snobism şi patriotism, se simţeau obligaţi să îl placă, dacă tot a luat palmdoru’. Iar eu s-au străduit. Chiar s-au străduit să le placă. Nu le-a ieşit. Cinefili tâmpiţi, lipsiţi de patriotism şi simţ estetic:)
    Acum revenind la ” what does china think?” Cartea e lejer tezistă, dar utilă ca lectură.
    Vă propun şi o altă abordare. O găsiţi pe aici:

    „Quand les Chinois cesseront de rire le monde pleurera” spunea Napoleon. Dar Napoleoni sunt mulţi. Şi la Bălăceancă sunt vreo doişpe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s