Comercializarea extremă a politicii româneşti

Mai zilele trecute, Codrin Scutaru ne-a dat Mogulului, lui Lilick şi mie o leapşă interesantă. Pornind de la cunoscutul interviu al lui Cristian Preda, în care acuza „colonizarea” politicii româneşti de către oamenii de afaceri, apropo de candidatura tânărului Onorel Prigoană. Leapşa suna aşa: Ce sanse are un tanar membru de partid care are studii si abilitati dovedite practic de a face politica sau administratie, sa reuseasca in cadrul unei organizatii de partid fara sa cotizeze la greu pe baza unui capital al sau sau al parintilor?

Răspunsul probabil că o să-l dezamăgească. Şansele nu numai că sunt mici, dar ele devin din ce în ce mai reduse pe măsura involuţiei sistemului politic. Şi cred că am câteva argumente, bazate, dacă vreţi, pe observaţii directe şi pe cunoaşterea „pe viu” a „mecanismelor de selecţie” din mai multe partide din România.

În primul rând, apetenţa tuturor partidelor pentru zona de expertiză de factură tehnocrată sau doctrinară a scăzut progresiv în ultimii ani. Dacă în deceniul 90 şi undeva până în 2004, partidele mai aveau încă preocupări legate de atragerea unor oameni din zona tehnocrată sau de preocupări doctrinare, vedem că acum că asemenea preocupari tind aproape spre zero. Expertiza, fie ea de management politic sau de specialitate, mai degrabă se „externalizează”. Valoarea de întrebuinţare în politică a specialiştilor este din ce în ce mai mica. Urmăriţi compoziţia Parlamentului şi veţi vedea, de pildă, slăbiciunea de competenţă a unor comisii cheie, precum cea juridică, cea de învăţământ sau chiar cele economice. În Parlamentul României, foştii ingineri, cu studii la fara frecventa, au devenit marii specialişti în drept şi asta numai pentru că niciunul dintre partide n-a avut determinarea de a atrage juriști veritabili. Un reputat jurist ca profesorul Neagu n-a avut loc pe liste eligibile ale PSD, ceea ce nu se poate spune, însă, despre o fostă şefă de autobază…

În al doilea rând, în ciuda retoricii despre înnoire şi reformă internă, partidele sunt din ce în ce mai mult cluburi închise. Preocuparea de a aduce oameni noi este, din 2005 încoace minimă. „Noutăţile” provin, mai degrabă, din rândul amantelor, secretarelor şi şoferilor, in general din randul clientelei personale a politicienilor deja consacrati. „Mega-starul” noutăţilor post – 2005 e doamna Udrea, cu „competenţe dovedite”…dar nu ştim în ce, deşi putem intui. E un fenotip al noul model de succes în politică.

În al treilea, şi poate în cel mai important rând, ceea ce va îngusta din ce în ce mai mult accesul expertizei şi tinerilor bine pregatiti la palierul deciziei politice este comercializarea extremă a fenomenului politic românesc. Abordarea comercială a politicului s-a dezvoltat exponenţial de la un ciclu electoral la altul. Dacă acum câţiva ani exista dorinţa de a respecta un echilibru între cei care-şi finanţau cariera politică şi zona de expertiză, acum, în proporţie de 95% avem de-a face cu o clasă politică care şi-a plătit ascensiunea şi locul.

Modificarea legislaţiei electorale a detonat fenomenul de comercializare a politicii şi datorită creşterii uriaşe a costurilor de campanie. Ne place sau nu, mult hulitul sistem de listă mai permitea introducerea în Parlament a unor oameni cu expertiză sau unor oameni tineri, care nu dispun neapărat de resurse financiare proprii pentru a susţine o candidatură. Odată cu sistemul uninominal, această posibilitate s-a îngustat până la dispariţie. Costurile nu mai sunt acum susţinute, suportate de partide, ci de fiecare candidat pentru colegiul lui. Electoratul a inceput si el sa se invete cu beneficiile prostitutiei şi nu mai aşteaptă tradiţionalele pixuri şi brichete, ci găleţi, mănuşi, fulare şi pelerine, asta când nu vrea pachete, porci vii sau bani cash pentru voturi.

Previzibila reducere a numărului de parlamentari, pe care clasa politică o va accepta tot din raţiuni populiste, aşa cum a acceptat şi votul uninominal, va amplifica încă o dată acest fenomen de comercializare a politicii româneşti. Legislativul va deveni treptat un for ales pe baze cenzitare, unde intră cine poate să plătească suficient. Cam acestea sunt perspectivele, care cred că dau şi răspunsul la întrebarea lui Codrin Scutaru.

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria Uncategorized

5 răspunsuri la „Comercializarea extremă a politicii româneşti

  1. Eu inca nu i-am raspuns lui Codrin, dar atata timp cat lumea nu se va intreba CE alegem, ci doar pe CINE alegem, iar politicienii vor intra in jocul asta, incurajat intr-o extrem de mare masura de presa, sansele unui tanar politician sa se impuna prin idei si competenta mi se par minuscule.

    Asa ca sunt total de acord cu articolul de mai sus, si ma intreb unde ne va duce „comercializarea extremă a fenomenului politic românesc”.

  2. Multumesc mult de raspuns, Dane. Intr-adevar legislativul tinde sa devina, asa cum frumos ai punctat, unul cenzitar. Cu toate astea, este absolut necesar ca ultimele resurse tehnocrato-meritocratice ale partidelor principale, inclusiv PD-L, sa se opuna acestei tendinte. Altfel, vom avea in curand institutiile politice populate fie cu maimutoi, fie cu exponenti neaveniti ai imbogatitilor tranzitiei. Lipsa de profesionalizare pe domenii se simte deja…cu efecte din cele mai grave. Eu unul am de gand sa fac tot ce imi sta in putere pentru a promova revenirea puterii deciizionale a alegerii conducerii unui partid si a listelor de candidati catre baza partidului, catre membri.

  3. Aveti dreptate cu lipsa de sanse a tinerilor. Sunt un exemplu viu. Asta nu inseamna ca voi renunta la calitatea de membru al PSD. Dar altceva decat sa-mi fac un blog nu am ce face. Si asta am facut-o numai in urma revoltei pe care o am in legatura cu 6.12.

  4. Paul Octavian Grigoraş

    Domnule Dan Mihalache,

    Vreau să vă rog şi pe dumneavoastră, la fel cum am rugat şi pe alte persoane publice, să spuneţi ce părere aveţi despre faptul că Radu Stroie a fost surprins în campania electorală făcînd cadouri votanţilor din circumscripţia sa, adică celor care urmau să iasă la vot. Ştiţi că acest lucru este atât ilegal, cât şi imoral. Credeţi că merită în urma acestor fapte lipsite de moralitate să reprezinte pe români în Parlament?

    Aştept cu nerăbdare răspunsul dumneavoastră.
    Mulţumesc.

  5. Domnule Dan Mihalache, aveti perfecta dreptate.

    Specialistii din politica romaneasca sunt foarte putini, si asa cum subliniati si dumneavoastra – din ce in ce mai putini.

    Daca m-as duce sa vorbesc cu domnii din comisia de Buget Finante de exemplu…cam jumate sunt praf in ale economiei.

    In guvern, specialistii sunt foarte rari. La Finante il avem pe Vladescu cu ai sai consilieri super specialisti in ale economiei(domnii Andrei Gheorghe si Dan Bitman). Nu mai e nevoie de Mihai Tanasescu.
    La BNR a fost trimis super-specialistul(care nu stia nici macar cat este dobanda de politica monetara) – Bogdan Olteanu. Nu Daianu sau Lucian Croitoru.
    Etc, etc, etc.

    Caci nu vreau sa imi amintesc de Vanghelie sau Mazare(apropos, mi-am amintit acum)…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s