Campanie si context

Văd că în blogosfera liberală a apărut o dezbatere foarte interesantă şi binevenită, după părerea mea, despre cum s-a desfăşurat campania prezidenţială a lui Crin Antonescu şi despre posibilele erori de campanie săvârşite. Am citit provocarea lui Lilick, comentariile ce au urmat… Desigur, multe din observaţiile făcute sunt pertinente.

Însă, ca de obicei, ceea ce lipseşte acestor comentarii – şi o spun fără nici un fel de răutate – este înţelegerea faptului că o campanie nu se desfăşoară într-un context abstract şi nu poate fi proiectată fără a ţine cont de condiţionalităţile scenei politice sau media, de interesele care există pe piaţă, de scenariile pe care, în ultimă instanţă, le desenează alţii.

Din acest unghi trebuie privită şi campania pe care a purtat-o Crin Antonescu. Din punct de vedere profesional, ea poate fi valorizată ca mai bună sau mai proastă. Dar eu vă invit să ţineţi cont de următoarele elemente de evaluare:

Candidatura prezidenţială a lui Crin Antonescu a trebuit să se bată pe un triplu front: primul îl reprezenta aparatul partidului-stat al lui Traian Băsescu. Al doilea front era constituit din concentrarea politico-mediatică în sprijinul candidaturii lui Mircea Geoană. Al treilea front era configurat de neîncrederea PNL-ului în şansele lui Crin.

Să analizăm pe rând ultimele două elemente.

  1. În jurul candidaturii lui Mircea Geoană s-a constituit din timp o coaliţie politico-mediatică, cu resurse şi în zona institutelor de sondare a opiniei publice, coaliţie care a susţinut în mod constant că Mircea Geoană este singurul capabil să-l bată pe Traian Băsescu, în virtutea faptului că este candidatul principalului partid de opoziţie.

Vă spun acum în premieră că orice sondaj – realizat pe bune – care arăta că ar fi putut exista o competiţie reală între Crin şi Mircea Geoană pentru accesul în turul II şi că de fapt acest acces se disputa în marja lui 23-24% era instantaneu blocat de la publicare. Tot în premieră pot să vă spun că inclusiv sondajele comandate de Partidul Naţional Liberal au apărut, nu o dată, cu rezultate distorsionate. Misiunea unor vectori media, dar şi a caselor de sondaj asociate, a fost să demonstreze, cu orice preţ că:

· Mircea Geoană se va apropia de rezultatele partidului pe care-l reprezenta, PSD (şi la începutul campaniei el era cu o treime sub votul de partid)

· Că el era singurul capabil să-l bată pe Băsescu.

Acestui front politico-mediatic îi era greu de opus o strategie alternativă. Unele comentarii consideră astăzi că Antonescu ar fi trebuit să-şi înceapă atacurile împotriva lui Geoană mai devreme şi, eventual, să-şi focalizeze tirul asupra acestuia de vreme ce era principalul său contracandidat pentru turul al II-lea. Aceleaşi comentarii ignoră însă faptul că orice fel de atac al lui Antonescu vizavi de Geoană era taxat de comentatorii frontului politico-mediatic ca o pactizare cu Băsescu…Şi că după orice atac al adresa lui Geoană, expresia lui Crin Antonescu la televiziunile de ştiri în principal se îngusta foarte semnificativ.

2. Principalul handicap al campaniei lui Crin Antonescu l-a constituit forţa insuficientă a PNL, care, cel puţin deocamdată, nu este un partid în măsură să propulseze un candidat în turul II. Nu are organizare, nu are mecanisme, nu are logistică.

Forţei insuficiente i s-a asociat şi un anumit grad de neîncredere în candidat în rândul militanţilor la vârf ai PNL. Rezultatele alegerilor europene, situate sub aşteptări, au blocat campania prezidenţială timp de aproximativ 3 luni. În rândul eşaloanelor PNL se instaurase ideea că simpla înlocuire a liderului cu Crin Antonescu va duce automat la o explozie electorală şi la un scor nemaipomenit în alegerile europene. Fără muncă, fără investiţie, fără nimic. Când rezultatele au apărut, dezamăgirea a fost mare. Pe la toate colţurile erau voci care spuneau că poate candidatul nu e cel mai bun, că poate speranţele au fost nejustificate, că poate…poate…

A trebuit un interval de câteva luni pentru a recupera „handicapul” psihologic indus de alegerile europene şi pentru a remobiliza structurile de partid.

V-am dat doar două exemple de context electoral. Pentru a înţelege că, indiferent cât de genială ar fi strategia şi indiferent cât de geniale ar fi echipele de campanie, succesul politic depinde de factori mult mai complicaţi.

Mă bucur că există o asemenea dezbatere, după cum mă bucur că există o dezbatere despre viitorul PNL.

Voi reveni.

Anunțuri

11 comentarii

Din categoria Uncategorized

11 răspunsuri la „Campanie si context

  1. Anonimus

    Tentatia multora este ca dupa orice campanie sa faca analize si sa scoata in evidenta cu ce au gresit staff-urile unui sau altuia dintre candidati, ce mesaje ar fi trebuit sa aiba pentru a castiga, cui ar fi trebuit sa se adreseze, ce strategie ar fi trebuit sa aplice, etc. Nu putini sunt cei care se considera specialisti, desi nu s-au aflat vreodata in ipostaza de a participa la luarea unor decizii strategice intr-o campanie electorala. Ma rog, este dreptul lor. Multe din comentariile si observatiile pe care le-am vazut in ultima vreme despre campania lui Crin Antonescu pot sa fie pertinente sau macar merita luate in seama. Totusi, ele sunt retrospective, post-factum (in sensul ca sunt facute nu doar dupa luarea unei decizii, ci si dupa ce cunoastem deja consecintele ei) si omit faptul ca, de regula, optiunile strategice intr-o campanie nu sunt dihotomice si lipsite de echivoc. Reactiile rapide pe care sunt nevoiti sa le aiba candidatii de cele mai multe ori nu implica optiuni simpliste intre alb si negru, intre bine si rau, intre o strategie castigatoare si una perdanta, ci contin infinite nuante si variabile. Prin urmare, poti pregati strategii exemplare, ca dupa manual si cu toate astea sa pierzi. Iar Mircea Geoana este exemplul ideal.
    Cat despre Crin Antonescu, el a avut in campanie si are, ca persoana, ceva ce putini oameni politici au in ziua de astazi: un grad de autenticitate si principialitate care l-a facut sa mobilizeze sperante, asteptari si cu care a reusit sa scoata la vot oameni care se saturasera de politica, tineri, electorat din mediul urban. Si asta in ciuda unui partid care mai mult l-a tinut pe loc decat l-a ajutat si a unei evidente lipse de resurse materiale.

  2. Multumesc, Dan!

    Cred ca e bine sa discutam despre PNL. In timp ce PD-L doar mimeaza deschiderea, liberalii o pot face acum cu brio, profitand de faptul ca partidul e pe un trend ascendent.
    Am observat si eu multe din cele scrise de tine mai sus, si mai ales aceasta neincredre. Culmea, multi incep sa aiba mai muta incredre in Crin Antonescu acum, dupa ce el practic a pierdut.

  3. ANA

    Domnule MIHALACHE va intreb de ce domnul ANTONESCU s-a marginit sa tina discursuri inflacarate si numai ANTI-BASESCU,ANTI-GEOANA?De ce nu l-am auzit zicand ceva concret,ceva constructiv? E un tip carismatic si mogulii l-au mediatizat in nestire (pe bani sau nu ,nu stiu ) dar numai de bine ;si atunci e clar ca nu a fost personajul care sa ” rupa gura targului” .Pana la urma a luat ceva mai mult decat partidul la alegerile parlamentare (nu mai zic de europarlamentare )dar care a trebuit sa accepte faptul ca PARTIDUL CONTEAZA !PNL e pe locul 3 ANTONESCU e pe locul 3 !Asta e !Daca nu veti reusi sa scoateti in fata oameni de valoare care sa capete o anumita notorietate (pozitiva, of course) veti muri cu „libertatea,onoarea si solidaritatea ” (citat ANTONESCU ) in brate !

  4. Poate este nevoie de o comunicare mai ferma si nu doar catre proprii sustinatori in ce priveste sondajele. Este evident si din ce spuneti Dvs. ca au un singur scop, manipularea, demobilizarea unora, mobilizarea altora. Acest lucru ar trebui comunicat mult mai frecvent.

  5. Duduia asta, lilick sau cum se numeste ea in blogosfera, cauta si ea o bucata de paine.Bantuie internetul in cautare de cunostiinte noi cu notorietate. Chiar va e greu sa descifrati mesajele. Ea e si analista si critic literar, de arta sau de ce vine pe banda.O admiratoare discreta a grupului Tariceanu din PNL trage din deformatie profesionala la mai multe capete deodata.Acum a primit o tema si o dezvolta cu simpatizantii sai de pe blogul personal , sperand in zadar ca va reusi sa starneasca atentia . Poate s-o gasi cineva sa-i dea putina atentie . D-le Mihalache, va propun sa o cooptati in echipa de campanie pentru 2014, macar sandvisuri sa faca ca altceva….

  6. baiatCUminte

    adevarat ziceti cu sondajele. l-au crescut pe geoana din sondaje de la 24 la 31, dar va intreb:
    ce a oprit PNL-ul ca atunci cand era la guvernare sa isi ”traga” casa de sondare si sa o creasca!!! sau daca asta nu se putea ce a oprit-o sa infiinteze o comisie pe model cna de verificare a sondajelor?

  7. @Sandra

    Te-ai descris cumva pe tine? Esti in stare sa demonstrezi ca poti face altceva decat sa barfesti ca o colhoznica? Eu nu vreau nimic, in afara de un lucru: ca PNL sa ajunga curand la 30% si sa mature cu impostorii de la PD-L pe care i-ai votat.

  8. Eu am incredere in Crin, desi sunt votant constant al PSD. Ba chiar merg mai departe si zic ca e busola mea anti-basescu, deoarece nu am incredere in liderii PSD ca sunt cu adevarat in opozitie fatisa.

    Problema PNL este insa sa transmita care are o garnitura completa cu care ar putea veni la Guvern, deoarece dupa decesul D.A. PNL fiind nevoit sa guverneze aproape singur a adus oameni dubiosi si incompetenti in guvern.

    Altfel, cel putin pentru mine, Crin e o speranta pentru insanatosirea vietii politice. Mai putine compromisuri mizerabile, desigur „in interesul tarii”, mai putin traseism, mai putina ghiftuiala personala. Si mai mult decat orice: consecventa in principii, in declaratii.

  9. Buna ziua Dan. Ai o leapsa la mine pe blog care sper sa ti se para atractiva: „Rolul presedintelul in statutul PNL”.

  10. Da.
    Pentru mine – si o spun cu toata tristetea – nimic din ceea ce se intampla in zona opozitiei nu imi inspira suficient de multa incredere ca, in 2014 sau mai devreme, lucrurile se vor schimba, intr-adevar, in profunzime.
    Constat ca, in zona internetului, se intampla ceva. Au aparut tot felul de persoane interesate, se bun bazele unei organizari … ma rog, e ceva. Dar, e mult, mult prea putin. Reformarea societatii romanesti nu poate veni, cel putin la momentul actual, din partea „societatii civile”, si, cu atat mai putin, din zona „virtuala” a acesteia. Probabil ca o astfel de afirmatie e criticabila din foarte multe puncte de vedere, dar consider ca evenimentele din Iran, dar si din alte tari, au demonstrat cu prisosinta ca rolul internetului este relativ limitat.
    Pe de alta parte, ma intreb ce se intampla in partidele politice? In PSD bate vantul, orice alta preocupare pare sa fi lasat locul luptei pentru sefia acestui partid, care pare sa se fi inscris pe un trend descendent din care nu prea mai sunt sperante sa isi revina. Nici la PNL lucrurile nu sunt cu mult mai bune. Nici in PNL nu are loc o dezbatere autentica pe tema „Romania dupa Traian Basescu”.
    Sa ma explic. Oricine stie ca, pentru a putea construi ceva, e necesar un proiect. Cu cat constructia e mai complexa, mai elaborata, e necesar un proiect mai complicat. Proiectul nu se rezuma la o simpla schita, el trebuie sa includa calcule de rezistenta, buget, organizarea muncii, variante alternative. Cine se apuca sa sape fie si un centimetru de fundatie fara sa aiba in mana acest proiect isi asuma un risc imens. De obicei, chiar daca reuseste sa incropeasca ceva, constructia se va prabusi la primul cutremur sau la primul vant.
    Basescu face, drege, inoada, deznoada … e treaba lui. Problema nu este ce face sau ce nu face Basescu, ci ceea ce facem, sau nu facem, noi, ceilalti. Oponentii lui Traian Basescu au pierdut alegerile din mai multe motive. Primul este, evident, legat de persoana contracandidatului Mircea Geoana, de sirul interminabil de gafe incredibile, precum si de promisiunile sale fantastice. Sigur, e mult mai simplu sa spui: „vom mari pensiile, salariile, alocatiile, vom crea locuri de munca” etc., dar sa nu spui niciodata CUM vei face acest lucru. Daca astfel de promisiuni vin dupa ce, in precedenta campanie ai promis ca vei mari retroactiv salariile profesorilor, ca vei premia repatriatii, si altele asemenea, e clar ca electoratul va manifesta o mai mare circumspectie, asta ca sa ma exprim eufemistic. Pe de alta parte, care a fost mesajul lui Crin, in afara de cel privind „codoasa batrana” de la usa „bordelului politicii romanesti” (redau din memorie)? Modelul german? Care-i ala, si de ce nu a vorbit mai mult despre asta?
    Am propus o tema de discutie, „Romania dupa Traian Basescu”. Aceasta Romanie nu ar trebui sa mai aiba nicio legatura cu actualul chirias de la Cotroceni, poate ar fi mai bine sa ii spunem „Noua Romanie” sau, mai simplu, „Romania”. Atat. Romania.
    Acum, Romania este profund divizata, exista o parte pro- si alta antibasesciana, dar ambele se refera la acelasi personaj. Mie asta nu-mi place. Imi vine sa strig, hai sa-l dam o data dracu’, sa nu mai vorbim de el, sa nu ne mai gandim la el, sa nu mai existe. Pentru ca altfel, e rau, e foarte rau. Chiar parasind fotoliul de la Cotroceni, el va ramane infipt adanc in constiinta noastra, si va continua, astfel, sa ne dezbine si sa ne conduca. Chiar nu ne putem lipsi de el?
    Mi-e teama ca asa este. Imi este teama ca vor trece anii, vor veni alegerile locale, parlamentare, europarlamentare, si subiectul central va fi tot Basescu. Ce are de-a face primaria din Frecatei cu Traian Basescu? Ei, vom vedea ca are. Pe cat pariu ca, dintre primii doi candidati, unul va fi pro-, iar celalalt antibasescian, iar situatia se va repeta la indigo in toate satele, comunele, orasele, municipiile si judetele tarii.
    Vreau sa vorbim despre altceva. Vreau sa vorbim despre Romania dupa Traian Basescu. Ce este si cum o construim.
    Pe ce baza mi se cere mie, ca simplu cetatean, votul ? Sentimental, sunt atras de Traian Basescu. Nu eu, vorbesc de „simplul cetatean”, de „capul de locuitor”. Dar, nu discutam sentimentele, nu are rost. Ce imi ofera alternativa? Fireste, altceva, dar ce anume? Mi se vorbeste de o „casa frumoasa” (pensii, salarii etc.), dar nu vad nicio schita, niciun calcul. Si, mai ales, nu mi se spune nimic despre costuri. E moka? Zau? Ce mai e gratuit in zilele noastre? Si-atunci, de ce mi se reproseaza ca am votat cum am votat? Cati „propagandisti” m-au vizitat, cati mi-au explicat, pas cu pas, de ce e bun bicameralul si unicameralul nu? A catadicsit cineva sa ma informeze despre ce fac, de fapt, parlamentarii? Televizorul? Eu stiu doar ca sunt niste trantori care toaca frunza la caini, cu cat mai putini, cu atat mai bine. Ce stiu eu despre Vantu, Patriciu, Voiculescu? Stiu ca ei au bani, si eu nu. De ce ar trebui sa imi fie simpatici?
    Avem nevoie sa vorbim despre Romania fara Traian Basescu.

  11. victorionescu

    De acord cu punctul 2!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s