Riscurile struţo-cămilelor româneşti

Ştirea zilei a fost hotărârea Curţii Constituţionale privind legea de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Integritate. O avocată deşteaptă, Alice Drăghici, care făcuse un stagiu prealabil în Consiliul Naţional de Integritate, s-a gândit să introducă unele excepţii de neconstituţionalitate în procesul pe care medicul chirurg cardiolog Şerban Brădişteanu îl avea cu această agenţie. Ca urmare a acestui demers, la 3 ani după înfiinţarea ANI, Curtea a constatat că unele prevederi ale legii sale nu sunt constituţionale. Curtea Constituţională a amendat articolele referitoare la activitatea ANI de verificare şi control, precum şi la constatarea declaraţiilor de avere.

Episodul ar trebui să ne îndemne să reflectăm la ce se poate întâmpla atunci când, din prostie sau exces de zel, acceptăm struţo-cămile în arhitectura instituţională românească. Agenţia Naţională de Integritate a fost creaţia Monicăi Macovei, care considera că instituţiile tradiţionale ale statului, respectiv Fiscul sau Parchetul, nu sunt suficiente pentru a controla caracterul licit sau ilicit al averilor demnitarilor ori presupusa lor stare de conflict de interese. Şcoala de gândire a doamnei Macovei a făcut mult lobby la Bruxelles pe această temă. Astfel, în colaborarea dintre unii de la Comisia Europeană şi presiunile româneşti, s-a născut instituţia numită Agenţia Naţională de Integritate, girată de un Consiliu Naţional de Integritate, ales de Parlament. Cu posturi de demnitari, cu sedii, cu bugete de deplasări.

După înfiinţare, timp de doi ani, n-am mai auzit nimic despre ANI, ocupată cu organizarea proprie, apropo de posturi, sedii, bugete, secretare. După care, prima ştire pe care a furnizat-o Agenţia Naţională de Integritate a fost cum preşedintele său se plimba cu tehnică de ascultare pe el, în compania a doi ziarişti, explicând ce contracte cu cămătarii a girat sau nu. După care a mai urmat un val de solicitări ale ANI, unele probabil reale, altele hazoase (nu cred că nici legea, nici vreun om normal la cap din ţara asta poate considera că senatorul Mircea Diaconu este în incompatibilitate cu poziţia de director al Teatrului Nottara). Cu alte cuvinte, bilanţul unui eşec lamentabil al unei instituţii gândite să facă ordine şi curăţenie în relaţiile clasei politice româneşti cu mediul de afaceri şi să lumineze publicul cu privire la suspiciunile de corupţie ce planează asupra politicienilor.

Acest bilanţ nu mă bucură, ci mai degrabă mă întristează. După cum nu mă bucură nici hotărârea Curţii Constituţionale.
Însă aşa se întâmplă când, în loc să întăreşti mecanisme şi instituţii de control normale ale statului, inventezi struţo-cămile româneşti. Pentru că trebuie spus că o asemenea instituţie nu există în nicio ţară a Uniunii Europene. Despre ANI nu se ştia foarte limpede dacă e parte a puterii legislative, executive sau judecătoreşti. Judecătorii Curţii Constituţionale nu au făcut altceva decât să amendeze, pe bună dreptate, „sexul” incert al acestei instituţii. Ne place sau nu, în România există o Constituţie. În cel mai bun caz, putem s-o schimbăm, dar, atâta vreme cât ea este în vigoare, orice tip de desen instituţional trebuie să aibă în vedere conformitatea cu textul fundamental.

La 7 ani după introducerea primelor declaraţii de avere ale politicienilor, la 5 ani după reformularea lor într-o manieră aproape aberantă, la 3 ani după înfiinţarea ANI, constatăm că suntem cam tot acolo în materie de „integritate” a demnitarilor. Lupta anticorupţie se rezumă la figura comică a domnului Macovei în dialogul cu Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chireac.

Un guvern cu minimă inteligenţă politică ar profita de acest incident nefericit al deciziei Curţii Constituţionale pentru a evalua întregul cadru legislativ al combaterii corupţiei politice. Iar aici nu struţo-cămilele de tip ANI sunt soluţia, ci atribuirea de competenţe şi întărirea autorităţii instituţiilor legitime ale statului: Fiscul şi Parchetul.

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Uncategorized

3 răspunsuri la „Riscurile struţo-cămilelor româneşti

  1. Prietene, ai perfectă dreptate! Dar sper că nu-ţi închipui că profesor doctor în drept constituţional Bocuţ va înţelege ce şi cum. Tocmai scrie o Ordonanţă de Urgenţă pentru noul ANI, musai necostituţională! Hai mai bine la o bere, că se deschid terasele!

  2. Cezar

    F pertinent comentariul. Intr-adevar acum imi dau seama ca nu ne-am pus niciodata intrebarea de care din puterile statului apartine aceasta institutie. ANI nu e nici macar o forma fara fond, e doar o improvizatie inutila si ineficienta.

  3. GENOVEL

    STIMATE DOMN,
    Aceasi intrebare ne-o putem pune si despre existenta DIRECTIEI GENERALE ANTICORUPTIE din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s