Cronica unei săptămâni de haos

N-am avut vreme, din păcate, să scriu pe blog despre fiecare eveniment în parte. Aşa că o să încerc să rezum astăzi câteva dintre observaţiile mele asupra acestei săptămâni, care ar putea fi definită drept săptămâna în care s-a instalat haosul în România.

  • Era normal ca după hotărârea Curţii Constituţionale şi anunţul domnului Vlădescu privind inexistentul plan B (rezumat la creşterea TVA şi la o sumă de impozite noi), piaţa şi opinia publică să reacţioneze rapid. Leul s-a depreciat vertiginos şi pe fondul unor comentarii neinspirate ale unor reprezentanţi ai Băncii Naţionale. Pe fatidica zi de 30 iunie, oamenii s-au înghesuit să cumpere ce mai era de luat fără TVA mărit, oferind un spectacol de teamă şi disperare. Ieşiţi din tăcerea de până acum, Sebastian Vlădescu şi dl. Vasilescu de la Bancă funcţionau ca un fel de „hopa – Mitică” între televiziuni, încercând, fără succes, să acţioneze ca un „distonocalm” colectiv.

Efectul a fost contrar, mai degrabă îngrijorând privitorii decât liniştindu-i. Şi e normal să fi fost aşa, de vreme ce aceşti doi domni spuneau ba că e nasol şi va fi nasol, ba că n-au fost de acord şi că măsurile nu sunt ceea ce şi-au dorit, ba că nu va fi chiar atât de nasol cum spun „Casandrele” televiziunilor sau cele din opoziţie. Una peste alta, în afara temerii inoculate insidios că ar fi fost mai bine ca problema deficitului să fie rezolvată prin tăierea pensiilor, nici Ministerul Finanţelor, nici Banca nu au reuşit să ofere vreo perspectivă asupra ceea ce va urma. Deocamdată, şi cursul şi preţurile par să se mişte într-o zonă greu controlabilă.

  • Această săptămână a consemnat încă un episod ruşinos din istoria parlamentarismului, marca PDL: alegerea celor două Consilii de administraţie ale Radioului şi Televiziunii Publice. Din nou s-a aplicat principiul, instituit deja în ceea ce priveşte Curtea Constituţională, că votăm până iese cine trebuie. N-a contat faptul că la Radioul Public, Consiliul de Administraţie îl desemnase prin vot drept Preşedinte pe Ovidiu Miculescu. Sigur, despre persoană putem discuta, însă Ovidiu Miculescu venea cu experienţa de top management în două instituţii de presă mari: trustul Antena şi Europa FM. Pentru onorarea angajamentelor pedeliste în raport cu UDMR, votul a fost întors la plen, până când a fost ales, printr-un abuz parlamentar, un actoraş maghiar de mâna a treia. În general, compoziţia consiliilor de administraţie este, cu foarte rare excepţii, cea mai proastă şi cea mai ruşinoasă din ultimii 20 de ani.

Faptul că în Parlamentul României s-a discutat despre Ada Meseşan, propunerea PDL pentru Televiziune (căreia eu aş avea îndoieli să-i încredinţez gestiunea vreunei drogherii), arată degradarea nivelului democraţiei româneşti. PDL şi PSD au contribuit în egală măsură.

La PSD au rămas pe dinafară jurnalişti reputaţi precum Dan Preda şi Octavian Ştireanu, doar pentru că nu erau susţinuţi de Vanghelie, Nica, Dragnea sau alţii, care fac în continuare cărţile în acest partid. Se vede că nimic nu s-a schimbat odată cu alegerea lui Victor Ponta. Dincolo de retorică, numirile în asemenea organisme sunt un test practic pentru orice partid. Iar la testul acesta, s-a revelat că tot baronii sunt cei care dictează.

La PDL lucrurile au fost, de data aceasta, pe faţă. După ce ani de zile Traian Băsescu şi pedeleii ne-au împuiat capul cu teza depolitizării SRR şi SRTv, ei au operat fără nicio jenă numiri politice sau din rândul unor gazetari cunoscuţi pentru partizanatul lor isteroid. Nu mă refer aici la Andi Lăzescu, care în peisajul de activişti şi de nebune, pare chiar o opţiune onorabilă.

  • În fine, catastrofa inundaţiilor a completat tabloul general al haosului. Au trebuit să moară 22 de oameni, să fie inundate sute de km2, să se producă pagube de milioane de euro, pentru ca guvernul să se dezmeticească. Nu mai discutăm de preşedinte, absent în toată această perioadă. Finalmente, Traian Băsescu şi Emil Boc ne-au oferit ieri nu măsuri, nu idei, ci un fel de promenadă pentru televiziuni. Privind hăhăitul lui Traian Băsescu, te gândeai că el se află în campanie electorală, nu în mijlocul unui sinistru. Emil Boc a evitat să meargă în faţa sătenilor din Săuceşti – pe bună dreptate revoltaţi de faptul că primarul pedelist al comunei a folosit banii alocaţi digului pentru un teren de sport – preferând să stea la taclale într-o zonă neinundată. În general, această săptămână a adâncit percepţia că România este un stat a-cefal, fără conducere, fără direcţie, un stat incapabil să-şi protejeze proprii cetăţeni. În momente de criză profundă şi de dezastre, absenţa leadershipului reprezintă un handicap major.

Poate cea mai interesantă şi cea mai corectă zicere a săptămânii aparţine, din păcate, tot unui străin, ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein: într-adevăr, românii ar trebui să treacă de la „Asta-i viaţa”, la „Yes, we can.” De fapt, asta e problema acestei ţări, nu deficitul, nu criza, nu inundaţiile. Cu un asemenea leadership însă, o schimbare de mentalitate nu e posibilă…

Anunțuri

8 comentarii

Din categoria Uncategorized

8 răspunsuri la „Cronica unei săptămâni de haos

  1. Dane, din pacate am ajuns tot la mottoul Circumstantele imi definesc viata. Lasitatea si cultivarea inactiunii au dus la perpetuarea unui sistem decizional pus in lumina proprie de dezastre naturale. Yes, we can’t adica.

  2. bla bla

    ar mai fi nevoie de ceva: ca in loc de un Lider sa fie mai multi, dar care sa se inteleaga intre ei…
    asta e foarte important.

  3. In acelasi mod am simtit si eu o saptamana de haos la BAC. Citeste aici continuarea http://alinbeta.wordpress.com/2010/07/03/aventurile-unui-profesor-la-bac/

  4. vyctor

    Galatiul si alte localitati din acest judet dar si din Braila risca sa fie inundat si mai tare pentru ca sunt mai importante culturile din Insula Mare a Brailei decat vietile oamenilor. E ca si cum la o chiuveta debitul de la robinet e mai mare decat absorbtia de la gura de scurgere. Daca mai apare o gura de scurgere, apa din chiuveta nu mai da pe afara…
    Asa e si cu deversarile care puteau fi facute in IMB. Insa duminica a dat sute de telefoane deputatul Culita Tarata (in Insula are culture firma TCE 3 Brazi a deputatului), inclusive la vreo 3 ministri, ca deversarile cerute de specialisti sa nu se faca, deputatul amenintand ca nu mai sprijina guvernul. Pana la urma, culturile modificate genetic de la firma lui Tarata s-au dovedit mai importante decat vietile si casele romanilor.

  5. dmihalache

    @victor
    Foarte interesant. Acum imi explic mai multe lucruri, inclusiv agresivitatea lui Victor Surdu de la Realitatea TV…

  6. dmihalache

    @un liberal deja optimist
    Unde mi-ai trimis?

  7. Cotizo

    Eu ma tot intrebam de ceva vreme cand va incepe degringolada dupa atatea aventuri neinspirate a conducerii acestei tari. Problema nu este doar ca avem un guvern care conduce cu smucituri, aidoma unui inept pus pentru prima oara la volanul unei masini cu ITP-ul expirat de 30 de ani ci si ca democratia romaneasca este doar o spoiala de conformitate europeana. Unde s-a mai pomenit intr-o tara ne-bananiera ca impozitele sa fie crescute printr-un anunt abrupt, si inca aplicate retroactiv cu cateva zile? Noi nu avem inca o societate civila in mintile ei – romanul prefera sa-si inmatriculeze masina in Bulgaria in loc sa ceara socoteala unor taxatori abuzivi, pe care, culmea, i-a mai si votat de curand. Yes, we can’t, because we don’t care, as parafraza…
    In rest, ma bucur ca ti-am gasit blog-ul, my old friend…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s