Cota unică nu e o temă ideologică, ci o chestiune practică

În ultima vreme cota unică a devenit o temă de aşa-zisă dezbatere ideologică. Stânga consideră cota unică drept sursă a falimentului României şi, prin extensie, o dovadă a eşecului politicilor „de dreapta”. În mod paradoxal, această abordare a Partidului Social-Democrat a convenit de minune democrat-liberalilor aflaţi la guvernare, care s-au prezentat drept apărători ai cotei unice de impozitare. Era singurul argument prin care PDL se definea ca „singurul partid de dreapta”, făcând astfel uitate toate măsurile pe care actuala guvernare le-a luat împotriva sectorului privat, precum şi faptul că, prin modificări succesive ale legislaţiei fiscale, cota unică a fost practic desfiinţată.

Dezbaterea s-a amplificat mai degrabă din perspectivă ideologică, fără ca nimeni să discute argumente de ordin tehnic sau funcţional. Menţinerea, respectiv abandonarea cotei unice, au intrat în arsenalul propunerilor anti-criză fără evaluarea unui impact practic.

Din punct de vedere strict „ideologic”, discuţia pro sau contra cotei unice este falsă. Nu cota unică diferenţiază stânga de dreapta. Aplicarea cotei unice nu este neapărat o măsură a dreptei politice, după cum impozitul progresiv nu trebuie neapărat asociat cu stânga. Toată Europa infirmă această paradigmă care a fost impusă în dezbaterea publică de colaborarea PSD – PDL. Continentul este condus astăzi majoritar de guverne de dreapta, într-un regim de impozit diferenţiat. Iar unele dintre statele care au încă un sistem de cotă unică sunt conduse de guverne de stânga.

E adevărat, stânga şi dreapta sunt despărţite de o anumită filozofie a impozitării. Dreapta pledează, în mod firesc, pentru o fiscalitate mai redusă, ceea ce încurajează mediul economic să se mişte mai bine. Perspectiva de stânga este întotdeauna a unei fiscalităţi mai mari, cu accent pe impozitarea marilor afaceri şi venituri.

Cota unică sau impozitul progresiv sunt instrumente ale acestor două viziuni politice concurente. Niciun liberal nu cred că ar fi deranjat o impozitare progresivă care să înceapă de la 10%, să continue cu 14% şi 16% pentru veniturile cele mai mari. Însă un impozit diferenţiat care începe cu 22% şi se termină cu 40%, după modelul statelor asistenţiale, devine o agresiune împotriva întreprinzătorilor privaţi.

Văd că astăzi sunt politicieni foarte vocali împotriva cotei unice. Îl număr aici şi pe Adrian Năstase. Îmi pare rău că stenogramele şedinţelor de guvern nu sunt publice, dar ele încă există şi ne-ar spune cum tot guvernul Năstase, în frunte cu el şi cu fostul ministru al finanţelor Mihai Tănăsescu, susţinea ideea introducerii cotei unice în 2003. Iniţiativa guvernului s-a oprit atunci la obiecţia strict ideologică a preşedintelui Ion Iliescu şi a actualului viceguvernator al Băncii Naţionale Florin Georgescu, pe vremea aceea şeful Comisiei de buget, finanţe, bănci din Camera Deputaţilor.

Introducerea cotei unice nu avea nici atunci, cum nu are nici acum, vreo mare bază ideologică. Ea se referea stricto sensu la simplificarea sistemului fiscal, ţinând cont de capacitatea foarte redusă a administraţiei din România de a colecta veniturile. Iar măsura ca atare a avut efecte. În câţiva ani România a ajuns de la un grad de conformare fiscală de 50 şi ceva la sută până spre 80 la sută.

De aceea, nu văd de ce am face acum din cota unică o temă de dezbatere ideologică. Cota unică, la fel ca şi impozitarea progresivă, sunt metode, nu politici.

Desigur, perspectiva simplificatoare dreapta = cotă unică, stânga = impozit diferenţiat poate fi înţeleasă din punct de vedere al tehnologiilor de comunicare politică. Este o reducere a identităţii ideologice la un singur element, care poate fi mai uşor perceput de publicul larg. Dar aceasta este o abordare de campanie electorală, nu o soluţie anti-criză.

Un guvern care îşi va propune un program serios de combatere a crizei ar trebui să abandoneze această falsă retorică ideologică de sorginte electoralistă. Social-democraţii ar putea astfel renunţa la a descrie cota unică drept dovada eşecului politicilor de dreapta. În fapt, o asemenea aserţiune nici nu corespunde realităţii. Starea economică a ţării nu este o consecinţă a cotei unice. La rândul lor, liberalii ar trebui să îşi flexibilizeze poziţiile în privinţa sistemului de impozitare. Interesul liberalilor este pentru o formulă de taxare care să avantajeze sectorul privat, declanşând astfel o revigorare generală a economiei.

Tema reală de reflecţie pentru un viitor guvern mai responsabil este însă în ce măsură a modifica acum sistemul fiscal, în plină criză economică, cu o administraţie debilă şi bulversată de schimbări, nu ar putea avea mai degrabă consecinţe negative asupra veniturilor statului.

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Uncategorized

3 răspunsuri la „Cota unică nu e o temă ideologică, ci o chestiune practică

  1. Un liberal deja optimist

    In lipsa crunta de idei,vehiculeaza si ei aceasta prostie. I-am scris si lui AN pe aceasta tema. Cativa postaci mi-au dat dreptate. Pana la urma merge si cota progresiva dar sa nu diminuezi procentul clasei mijlocii in formare, care si asa e debila..

  2. Foarte corect, cota unica sau impozitul diferentiat nu au nici o legatura cu stanga sau dreapta, nici cota unica nici cea diferentiata nu sunt de stanga sau de dreapta, nici cota unica nu inseamna in mod automat impozite mici nici cota diferentiata impozite mari.
    Reducerea absurda si falsa a dezbaterii de pana acum pe niste clisee care nu au nimic comun cu realitatea nu a facut bine nimanui.

  3. Interesant articol, imi pare rau ca nu l-am vazut inainte sa postez punctul meu de vedere aici: http://rational-idealist.blogspot.com/2010/07/in-apararea-cotei-unice-ro.html.
    Sunt de acord ca discutia (ca dezbatere nu pot sa-i zic) este prea ideologizata, fara analize pertinente de impact. Dar nu sunt de acord ca numai marimea impozitelor conteaza, nu si structura lor. Cu alte cuvinte: principiul cotei unice in sine schimba stimulentele comportamentului economic al firmelor si cetatenilor. Ceea ce s-a vazut dupa 2005 in cresterea numarului de angajati si in cresterea accelerata a salariului mediu, intre altele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s