Parcă e totuşi prea mult…

Televiziunile de ştiri au frecat astăzi de dimineaţă până seară tema logo-ului turistic al României, cu care doamna Udrea s-a prezentat la Shanghai. După cum probabil aţi aflat, frunza stilizată din acest logo este la fel cu cea a unei companii irlandeze, grafica putând fi achiziţionată pe internet la preţul derizoriu de 250 de dolari.

E, într-adevăr, un subiect. Dar de aici şi până la a-l comenta la nesfârşit, de dimineaţa până seara, e totuşi cale lungă. Din nou am ascultat analişti, parlamentari, pe ici pe colo a mai scăpat şi câte un specialist în turism, dându-şi cu părerea asupra frunzei. A fost subiectul tuturor talk-show-urilor. Ce e cu contractul? Cum e cu drepturile de autor? Cât de vinovată e doamna Udrea? Pot să înţeleg satisfacţia cu care anumite instituţii media disecă orice fel de greşeală a doamnei Udrea sau a ministerului condus de domnia sa. E clar un reflex antibăsescian. De la un punct încolo însă, mărunţirea excesivă a unui singur subiect devine obositoare.

La fel s-a întâmplat şi cu moartea Mădălinei Manole, cu care televiziunile de ştiri ne-au asasinat vreo săptămână, mergând până la filmarea unor detalii care treceau de limita bunului-simţ. La fel s-a întâmplat şi cu deshumarea lui Nicolae şi Elena Ceauşescu. Aceeaşi avalanşă de talk-showuri cu unic subiect, în care toţi neaveniţii îşi dădeau că părerea. Aş putea reda o colecţie întreagă de perle. De pildă, cum era întrebat Ioan Mircea Paşcu, căzut pe neaşteptate într-un studio tv, ce ar fi făcut dacă propria sa fiică ar fi fost depresivă. Ce să spună bietul om? Că ar fi vorbit cu ea. Sau cum interpretăm gestica şi mimica soţului Mădălinei Manole? În altă zi, Vasile Dâncu a scos un sondaj din care reieşea că Nicolae Ceauşescu i-ar înfrânge în alegeri şi pe Crin Antonescu şi pe Victor Ponta. Alt prilej de lungi vorbe şi ipoteze. Deşi sondajul respectiv nu avea absolut nici un fel de relevanţă, decât eventual pentru istoria evoluţiei opiniei publice. Liderii politici prezenţi prin studiouri nu au mai fost întrebaţi despre actualitate, ci puşi să comenteze acest sondaj inept.

Alteori, cineva face o declaraţie şi vreo sută de „înţelepţi” încearcă să-i descifreze semnificaţiile. Iar politicienii nu mai dialoghează în emisiuni, ci „dau mesaje”, după punctajele primite „de la partid”. Nu forţa argumentului e valorizată, ci dacă s-au dat sau nu mesajele.

Nu sunt eu în măsură să judec strategiile editoriale ale posturilor de televiziune. Cu atât mai mult cu cât sunt şi eu invitat în studiourile acestor televiziuni, nu o dată la „teme impuse”, pe care poate n-aş vrea să le discut sau despre care, pur şi simplu, n-am o părere. Pot însă să atrag atenţia că această supraexpunere şi suprainterpretare a unor teme sau evenimente cu conotaţii minore, generează şi o anumită oboseală. Dacă eu, ca şi consumator avid de informaţie şi de analiză, mă simt uneori excedat de acest tip de presă, mă întreb cum s-o fi raportând la ea un om fără foarte mari preocupări politice. Am în casă oameni care, deși politica interna și externă intră în fișa lor de serviciu,  nu mai deschid decât CNN, Euronews, History sau National Geographic…Sigur, mi s-ar putea aduce drept contraargument rating-urile, ale căror creşteri, pe teme ca Mădălina Manole sau deshumarea Ceauşeştilor, ar infirma teoria mea.

Uneori mi se pare că aceste strategii editoriale servesc de minune regimului Băsescu. Datorită „zgomotului de fond” al scandalului zilnic şi al logoreei nesfârşite a politicienilor şi comentatorilor, opinia publică nu-şi mai poate forma o părere despre problemele cu adevărat esenţiale…

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Uncategorized

3 răspunsuri la „Parcă e totuşi prea mult…

  1. gabi

    informatia de presa este o marfa, ca oricare alta. din pacate, tirajele publicatiilor de vulg, dar si raitingurile audiovizualului depind intr-o masura covarsitoare de consumator. n-o sa-ti vina sa crezi ce diferenta este intre tirajul playboy insumat cu hustler, fata de presa culturala. iti mai aduci aminte de romania literara a lui manolescu? ei bine, aceasta revista mai apare gratie lui sarbu, care o tipareste aproape moca, ca da bine la shtaif. din hartia furate de la alte publicatii se editeaza, probabil, cea mai tritrata revista de literatura. de „conteporanul” coordonat de nic breban nici n-am mai auzit, de „tribuna”, „dacialiterara” sau alte nazbatii dintr-astea burgheze nici ca mai stim ceva.
    asa-i si cu frunzultza verde cumparata pe bani multi de udrea sau de nu mai stiu ce firma. in cazul asta, spre deosebire de altele, cred ca-i vorba doar de prostie, dovada ca si hotii cu gulerele albe au limitele lor.
    asta-i boboru’, dane. iar presa-i pentru el, ala care-ti mananca micii, iti bea rachiul, iar apoi singur-singurel in cabina de vot da o shtampila pe contracandidat de gaureste buletinul. geniul lui basescu e simplist/pragmatic. pana acum el n-a fost in contradictie cu poporul lui. de vre juma’ de an, da! asta inseamna sfarsitul unui episod de telenovela din zbuciumata viatza carpato-danubiano-pontica. tiparim pe coperta caietului dictando, chipul lui burebista – un fals istoric, in schimb nu recunoastem imperiul asanestian poreclit de proletcultism: ROMANO-BULGAR! rest-i pierzanie!!!

  2. Aya

    (Off topic)

    ANTISEMITISM, REFUZUL ISTORIEI SI “SOLUTIA” DICTATURII MILITARE

    Intr-un moment de vacanta, caracterizat, in general, printr-un gol de stiri (exceptandu-le, acum, pe cele legate de reducerile salariale si de nelinistile provocate de insecuritatea vietii de zi cu zi) este lansat, discret, pe piata, un text. Privit atat ca scriitura cat si contextual, socheaza prin nefiresc (identificarea nefirescului duce totdeauna la informatii de exceptie).

    De la incoerenta formularilor pana la subiectul discutat de atatea ori incat doar enuntarea sa provoaca o iritata respingere, cititorul fiind plictisit de el; de la constructiile greoaie pana la inconsistenta argumentatiei; de la aparenta patinare a subiectului din zona publica inspre cea de interes personal, a autorului, pana la neadevaruri flagrante, formulate abracadabrant (enumerarea poate continua) totul e nefiresc. Intregul insusi este nefiresc.

    Textul a aparut pe un site care prezinta doar interes “de nisa” dar, ciudat, exact in ziua aparitiei (6 august 2010) a fost preluat de “anumite persoane” si raspandit (mai putin prin comentarii, cat prin linkuri- prin aceasta metoda reusindu-se a se “insela” moderarea) prin bloguri cu numar mare de cititori.
    Intr-un astfel de caz, apare, de la sine, intrebarea: de ce a fost lansat acel text plictisitor si incoerent si cum de s-a intamplat ca, de pe un site “de nisa” sa ajunga imediat in locuri virtuale spectaculos accesate, deci cu multi cititori?

    Pe scurt, in 6 august 2010, in “Asymetria” a aparut, cu explicita sustinere a lui Dan Culcer, textul intitulat “Ioan Rosca. Scrisoare deschisa catre Sorin Iliesiu”.
    Aparent, acea scrisoare deschisa este un nou prilej inventat inabil pentru reluarea unui subiect devenit, in egala masura, enervant prin repetitivitatea aberanta a reluarii sale si a argumentatiei mincinoase continute, cat si respingator prin imundul constant al tratarii.
    In fapt, la o prima privire (si, data fiind contructia greoaie, putini vor fi fiind tentati sa depaseasca nivelul superficial al atentiei) este vorba despre o noua serie de injurii lansate la adresa lui Vladimir Tismaneanu si a Raportului comisiei Tismaneanu. Ca si in alte cazuri, tonul si “argumentele” recentului atac sunt dezgustatoare, reluand clisee penibile, mistificari jenante, formulari suburbane care descalifica autorul.

    La o privire mai atenta, insa, perceptia asupra intentiei asociabile lansarii acelui text mizer se schimba.
    La un prim nivel al observarii mai aplicate, atrag atentia acuze care le contrazic pe cele cu care ne obisnuisera autorii unor astfel de atacuri.
    Pana acum, se spusese ca Raportul ar fi un pretext pentru posibila declansare a unei vanatoare de vrajitoare.
    Acum, acuza vizeaza exact contrariul, anume ca Vladimir Tismaneanu ar fi fost special desemnat la conducerea Comisiei in urma unei “conspiratii”, pentru ca Raportul sa mimeze condamnarea comunismului, scopul fiind de a “imbata cu vorbe” victimele regimului comunist si de a nu se ajunge in situatia de a fi trasi la raspundere tortionarii.
    Sesizarea schimbarii bruste a planului atacarii Raportului (continuitatea fiind asigurata de tratamentul mizerabil aplicat lui Vladimir Tismaneanu) obliga la atentie sporita si indica faptul ca mesajul textului nu este “la vedere”.

    Analiza pe text releva existenta a trei mesaje, ascunse intre hatisurile formularilor necizelate.
    In astfel de cazuri, mesajele trebuie cautate urmand un fir al coerentzei (in aparenta incoerentza generala), ele aparand in urma asocierii unor formulari ce trebuie “decupate”.

    1.PRIMUL MESAJUL CLAR este unul profund antisemit!

    O paranteza esentiala.
    BHL spune ca una dintre formele extrem de perverse ale antisemitismului este legata de acuza ca, de fapt, insistenta asupra holocaustului si a unicitatii shoah sunt destinate intaririi „statului sionist” Israel, pentru atingerea acestui tel lucrand, subtil, armate de intelectuali, care, uneori, isi ating scopul prin actiuni aparent nelegate de holocaust.
    Este un tip de antisemitism extrem de periculos, prin sugestiile subtextuale si mesajele subliminale.

    Acest lucru apare in scrisoarea deschisa adresata de Ioan Rosca lui Iliesiu si publicata la Paris, via Dan Culcer (in 6 august 2010).

    Mesajul se „decupeaza” urmarindu-i, cu atentie, firul, printre „umpluturi” (dar si impletiri cu al doilea mesaj, la care ma voi referi ulterior).

    IATA PRIMUL MESAJ, CARE SE REGASESTE CITAND SELECTIV.

    Citez:

    „escrocheriei istorice savirsite de „Comisia Wiesel”. Aceasta se ciocnise de un val de protest in diaspora, axat pe intrebarea: cum sa reluam procesul fascismului (răs-comis, abuziv, dupa 1944) daca procesul comunismului nu a avut inca loc?
    (…)
    Era clar ca, pentru ca rezultatele partinitoare si metodele nestiintifice ale comisiei Wiesel sa fie validate cotit (si calea despagubirilor pentru Holocaust sa fie astfel deschisa) – era nevoie de un simulacru de „proces al comunismului”. Unul bine dozat, bine orientat, bine gestionat, care sa nu dea foc zonelor explozive ale dosarului stalinizarii Romaniei, care sa nu se soldeze cu despagubiri prea mari pentru romanii victima, sa nu declanseze reabilitarea unor „fascisti” macelariti prin puscarii doar pentru credinte politice, sa nu deschida periculos arhivele, sa nu ridice problema complicitatii occidentului, etc. Sa nu stirneasca nici rezistenta oligarhiei de Tranzitie. Nu puteai lasa o astfel de intreprindere delicata pe mina anticomunistilor romani autentici. Procesul trebuia „rezolvat” de specialisti … speciali, doctori in plamadirea propagandista a „istoriei”, terenul trebuia amenajat de mercenari ai unor cu totul alte interese decit cele justitiare romanesti.
    (…)
    era un „proiect” aprobat, catalizat magic de undeva de sus.
    (…)
    Tismaneanu in fruntea unei astfel de Comisii – pentru ca el convenea scopurilor reale intuibile: legitimarea (si acoperirea) comisiei Wiesel, intrarea in normalitate – fara pierderi pentru criminali – drogind victimele cu cuvinte, ascunderea arhivelor problematice.
    (…)
    fost propagandist comunist, fiu de evreu stalinist, piesa tipica a rocadei Moscova-Washington, incompatibil cu dosarele care i-au fost incredintate abuziv
    (…)
    circul „condamnarii morale” si reconsiderarilor ideologice (…) (ca evreu, domnul Tismaneanu nu are cum sa sustina fatis impunitatea si prescrierea la care sintem indemnati din toate partile, pina si de victimele paralizate).
    (…)
    occidentul (in frunte cu americanii) au ocupat dupa 1990 Europa de Est – in primul rind pentru a sterge urmele genocidului comunist.
    (…) Numai tema participarii tortionarilor stalinisti la terorismul care a dus la nasterea si cresterea Israelului – si ar fi de ajuns pentru a stavili scurmarea periculoasa in „trecutul inca prea recent”.
    (…)
    Tismaneanu, un prezumabil agent americano-israelian (…) punind in pericol interesele neamului romanesc.”

    Antisemitismul este lesne sesizabil, fiind efectiv „respirat” de text.

    2. AL DOILEA MESAJ CLAR este acuza total mincinoasa ca Vladimir Tismaneanu incearca sa stopeze cercetarea situatiilor care au dus la moartea multor oameni in decembrie 1989 si identificarea legaturilor intre factori de decizie din perioada decembrista si posibila lor implicare in evenimente, in sensul mentionat.
    Vladimir Tismaneanu mai este acuzat, absurd, si de faptul ca ar stopa cercetarea legaturii intre factori de decizie din decembie 1989 si cei care, ulterior, s-au asezat la ‘pupitrele de control” (de unde se dirijeaza “pupitrele de comanda’) ale Romaniei, actionand discretionar, cu rezultate nefaste nu doar politic, dar si economic.

    Aceste acuze sunt neadevaruri flagrante.
    Este publica preocuparea lui Vladimir Tismaneanu si a IICCMER (al carui nume urmeaza sa devina Institutul “Monica Lovinescu”) pentru restabilirea adevarului, privind subiectele mentionate. Sunt publice demersurile sale in acest sens.
    Desigur, Institutul cerceteaza faptele sub raportul determinarilor istorice, politice, sociale, socio- psihologice, neintrand in competenta sa cercetarea faptelor sub aspect penal, de exemplu.
    Demararea cercetarilor a fost mediatizata.
    In acest caz, de ce este lansat un neadevar flagrant- preluat cu iuteala fulgerului, de pe acel site “de nisa” si raspandit, in spatial virtual, in aceeasi zi? De ce atata interes pentru diseminarea unei mistificari grosiere?

    Mao spunea ca o minciuna repetata de un milion de ori sfarseste prin a deveni adevar (in sensul de a fi perceputa ca atare).

    Lansarea acelei minciuni de la “tribuna pariziana” si ciudat de rapida sa diseminare in spatiul romanesc (via Internet) au ca scop scaderea credibilitatii demersurilor lui Vladimir Tismaneanu in sensul cercetarii ansamblului complex de fapte si situatii din decembrie 1989, identificarii legaturilor de cauzalitate intre anumite decizii, determinari si numarul mare de morti din acele zile si al felului in care o anumita “zona decizionala” din epoca si-a reprodus forta si influenta, la nivel general, in anii care au urmat.
    Daca aceasta minciuna, formulata in respectiva scrisoare deschisa si virulent raspandita, imediat, in spatiul romanesc, ar prinde radacini, ar fi extreme de greu, daca nu imposibil, sa fie demontata, atat la nivel general cat si individual. Chiar daca s-ar reusi, s-ar pierde un timp pretios- si pe asta mizeaza cei care au regizat murdarul atac.

    De obiei, astfel de atacuri se desfasoara conform urmatoarei scheme:

    – se lanseaza subiectul printr-o publicatie din afara Romaniei ;
    – subiectul se „importa” PRIN presa romaneasca- mai exact, prin „citarea nevinovata” a respectivului articol;
    – se dezvolta, prin comentarii, in presa romaneasca („bulgarele se rostogoleste”);
    – se „exporta tintit” in strainatate, pe acelasi model al „citarii” de catre o publicatie- si se „dirijeaza” catre zone care trebuie „sensibilizate negativ”.

    DEOCAMDATA, totul este la nivel de prima faza (abia a aparut acel text imund, in 6 august!).

    3. IMPLETIREA MESAJELOR

    Mai exista un al treilea tip de mesaj, psihanalitic, constand in sugestia ca si stoparea procesului comunismului- privitor la perioadele decembrie ’89 si umatoarea- ar fi tot „opera sionistilor” (am mers pe drumul scurt)- motivatia fiind cea din primul mesaj (am detaliat-o inainte de a da citatul).

    Actiunea de acum este cu atat mai periculoasa cu cat a fost declansata in perioada de vacanta, cand exista putine subiecte politice atractive si socante (la nivelul general, referirile la si comentariile despre Basescu au un impact scazut, iar actiunile lui Boc- reducerea salariilor cu 25% si multe altele- sunt traite si discutiile despre ele provoaca populatiei o reactie de respingere).
    In plus, in timp de vacanta, mult prea putini sunt dispusi sa cerceteze ce a aparut nou si ce efecte ar putea produce.
    Bref, momentul este periculos de bine ales.

    STRANII “COINCIDENTE”
    Nu cred in coincidente.
    Textul foarte periculos, in esenta, prin mesaje si scop, a fost preluat imediat si raspandit de indivizi despre care poate fi demonstrat ca fac parte din grupuri care sustin, explicit, instaurarea dictaturii militare in Romania, restrangerea drastica a drepturilor cetatenesti (enumerarea de gen poate continua)- unii pedaland chiar pe sinistra idee a reintroducerii pedepsei capitale, desi aceasta a fost abolita in toate statele membre UE (in Romania, inca din decembrie 1989, dupa executarea lui Ceausescu).
    O minte mai sofisticata poate crede ca ne aflam in fata unui scenariu conceput la adapostul puternicului zgomot de fond al asprelor realitati cotidiene.

    “ORIGINEA” AUTORILOR SCENARIULUI
    Autorii scenariului (si cei interesati in aplicarea lui) au legatura cu zona de confluenta (confluenta de interese) intre fosta Securitate si fostele servicii ale Armatei (antedecebriste). O astfel de “zona” a existat (si) inainte de decembrie 1989, in pofida faptului ca Securitatea si fosta DIA erau concurente, chiar adversare.
    Exista o stransa relatie intre acea “zona de confluenta”, fosta Directie Politica a Armatei si Sectia Externa a Comitetului Central (pentru cine nu stie, acestea erau putenice organisme decizionale pana in decembrie 1989).
    Ocupantii “pupitrelor de control” ale Romaniei, dupa decembrie 1989, sunt indivizi apartinand structurilor mentionate si “zonei de confluenta a intereselor” la care m-am referit.
    Cel putin unii dintre acestia sunt direct implicati in sinistrul mortilor din decembrie 1989, considerati un fel de “victime colaterale” (este stiut ca, dupa executarea lui Ceausescu, asa-zisele “confruntari de strada cu teroristii” erau, de fapt, confruntari intre cele doua servicii importante romanesti, pentru adjudecarea puterii reale, unde se iau hotararile cu efecte de modelare a viitorului, mai ales in materie de obiective economice strategice).

    Personajele respective sunt direct interesate in stoparea cercetarilor facute de Vladimir Tismaneanu si de IICCMER din ratiuni lesne de realizat. Aflarea adevarului i-ar afecta in mod direct si, in plus, ar dezvalui o intreaga structura “neoficiala”, pe care o controleaza, a carei putere a fost reprodusa in toti acesti ani si care, fara a se afla la vedere, determina marile decizii.

    Instaurarea dictaturii militare ar fi modul cel mai simplu, mai direct (si mai profitabil, pentru acei indivizi) de a stopa cercetarile, de a reduce la tacere orice voce care ar pune intrebari, de a elimina indivizii incomozi si de a trece din “zona umbroasa” a deciziei in cea nemijlocita.

    Din nefericire, situatia din Romania, reducerea salariilor cu previzibile efecte periculoase si grave asupra economiei (incasari mai mici la buget, griparea motorului consumului, scaderea numarului celor activi- ceea ce va face ca unui salariat sa-i corespunda doi sau mai multi pensionari, ajungandu-se, astfel, la adancirea situatiei de acum, criticate de un guvern care actioneaza, paradoxal, in sensul inrautatirii ei) predispune la riscul unor puternice miscari sociale, potentate de furia disperata a unei populatii infometate, care se va confrunta cu imposibilitatea achitarii facturilor, cu amenintarea executarii silite in urma neachitarii ratele imprumuturilor bancare (urmarea: scoaterea la vazare a locuintelor, in urma actiunilor intentate de institutiile bancare).
    Astfel de situatii pot fi folosite de autorii scenariului ca justificare pentru instaurarea dictaturii militare.

    Daca oamenii politici (am in vedere atat puterea cat si opozitia) vor continua sa se manifeste “inertial”, daca se va perpetua neinteleapta prevalenta a patimilor politice si personale, daca nu vor fi privite cu maximala atentie semnalele care apar din ce in ce mai clar si mai insistent (si care indica faptul ca scenariul instaurarii dictaturii militare a fost deja declansat), daca nu se va actiona, cat inca se mai poate, in sensul demontarii acestui scenariu, daca se va astepta ca el sa fie pus in opera pentru a se constientiza ceea ce ar fi trebuit sa fie clar inca din faza de simptomatologie primara, Romania va aluneca- redresarea fiindu-i imposibila- pe panta unei dictaturi fata de care “iepoca de aur” va fi o dulce amintire.

    Oamenii politici trebuie sa fie constienti de faptul ca, odata instaurata dictatura militara (semnalele materializarii intentiei aparand din ce in ce mai clar) vor fi supusi aceluiasi tratament cumplit ca si restul populatiei. Aceasta este varianta optimista pentru ei.
    Varianta mult mai apropiata de adevarul specific unei asemenea situatii este ca vor fi sacrificati, atat pentru a se da “un exemplu” celor multi, cat si pentru ca este de presupus ca stiu mult mai multe decat ceilalti.
    Cei care vor sa instaureze dictatura militara- si care, daca nu se iau masuri de contracarare, isi vor materialize intentia- nu au nevoie de oameni care “cunosc istoria”.
    Ii considera foarte periculosi, caci o pot “face cunoscuta”.

    A bon entendeur, salut!

  3. ilhasmaravilhas

    De ce credeti ca Uniunea Europeana a aprobat asa de repede un proiect de 75 milioane de euro? Credeti ca daca era pentru o investitie in infrastructura constructia unui spital, gradinita pentru copii la care putea participa la licitatie o firma din Romania aprobeau cu atita lejeritate un astfel de proiect. ?Am dovedit cu sute de argumente ca proiect la felul in care este conceput pana acum este ineficient si facut la mantuiala ceea ce este grav deoarece politica uniunii in privinta unei astfel de finantari este foarte stricta ,insa cum se poate vedea atunci cand exista toata calea deschisa ca banii sa ajunga in buzunarele care trebuie atunci ati vazut cu cite lejeritate si nesimtire se aproba un astfel de proiect chiar daca este elborat de mantuiala ?Este inadmisibil ca intr-un astfel de proiect dupa elaborare lui sa vine orcine de pe margina sis a fi capabil sa prezinta sute de argumente care demonstreaza ca proiect e prost facut si nu ajuta pe Romania sa atraga unui numar cit mai mare de turisti si investitori si nici sa schimba acea percepetie de tara de Hoti si criminal Am prezentat zeci de materiale cu sute de argumente care demonstreaza aceste lucruri Am mers pana la punct de a ii arata ce trebuie facut cea ce in mod normal nu facem deoarece orce proiect de consultanta pe lumea aceasta este platit
    Va urma
    Ati intrebat de ce au ales acest domeniul branding de tara ca sa finanteze cu bani de la uniune ?pentru ca este singur care poate functiona ca o adevarata masina de tocat bani si aceasta nu este tot este unicul in care se poate face acesti bani sa ajunga in mod legal in buzunarele unor grupuri oculte de interes care stau in spatele unor posturi de televiziune care au legatura si cu clasa politica in anumite tari, si intr-un numar foarte mare. Credeti ca daca acesti bani erau alocati pentru realizarea unui aeroport in principala regiune turistica Romania care este Brasov si Valea Prahovei se mai aproba cu atita lejeritate o astfel de suma?
    MASS MEDIA DIN ROMANIA SI BLOGER IN GENERAL TREBUIE SA CONTRIBUIE LA DEMASCARE
    Acel plan in care se foloseste de Romania ca tara pentru o subventionare mascata a unor posturi de tleviziune din anumite tarile a uniuni
    De data aceasta in aceasta ecuatie Ministerul Turismului daca va dori poate sa iesa bine din astfel de situatie deoarece daca doreste le pot incurca aceste plan de subventionare mascata a unor grupuri media din anumite tari ale Uniunii Europene si sa faca toate aceste sume sa intre in buzunarele romanilor?
    CUM ESTE POSIBIL ACEST LUCRU ?
    Ar trebui sa prezinte toate argumentele din cele pe care le-am abordat a pe un blog de specialiatate si ca urmare plecand de la ideea ca uniunea Europeana cere maxima eficienta si transparenta in privinta folosirea unor astfel de fonduri atunci Ministerul Turismului are drept orcand sa propune ca aceasta campanie sa fie realizata in mod eficienta cea ce insemna sa nu fie difuzata pe baza de spoturi in Mass media si prin intermediul altor forme care sa aduca rezultate ce pot fi cuantibilizati Din aceste motive in loc sa difuzeze acest spot la posturi de televiziuni cheltuind bugete de zeci de milioane de euro se poate realiza urmatorele:
    1) Se construieste un site multimedia si in acest sens ministerul are propriul mijloace multimedia radio, televiziune si ziare unde poate promova eficient intregul material publicitar.
    2) Avand un astfel de suport media nu numai ca nu are nevoie sa cheltuiasca nici un euro la nici un grup media din cele care asteapta sa primeasca pomana in schimbul unor comisioane ,dar ajuta ministerul sa obtina incasari din publicitate pe site-ul respectiv si totodata cu ajutorul unui astfel de suport media poate beneficia de reclama gratuita la diverse posturi de televiziuni straine deoarece indata ce vor vedea ce trafic are site-ul respectiv, vor accepta promovarea imaginii Romaniei pe sistem de barter.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s