Lecţiile moţiunii

Rapiditatea cu care se succed evenimentele pe scena politică românească face ca moţiunea din această săptămână să fie deja istorie. Ne pregătim de o alta, de data aceasta pe legea educaţiei. Cred totuşi că e bine, măcar pentru „uzul propriu” al opoziţiei, să vedem ce lecţii ne oferă ea.

Prima ar fi aceea că „strategia decupării la bucată a majorităţii” nu funcţionează. Calculele de tipul unul de acolo, unul de dincolo, un fel de „două la primărie, două la prefectură” au fost invalidate. Negocierile individuale sunt perfect inutile, atâta vreme cât puterea are „argumente” mai puternice: bani, dosare, funcţii. Cine vrea cu adevărat şi din convingere să susţină un punct de vedere contrar propriului partid şi este sincer în această intenţie, o va face oricum. Pe faţă şi asumat, cu toate consecinţele şi fără condiţionări de recompense pentru gestul său. Iar dacă i se ordonă să stea în bancă va avea curaj să se ridice să voteze. Cine nu, nu. Negocierile semi-obscure şi abordările de tipul „mai lipsesc patru voturi” nu conduc la rezultate. Nici strategia voturilor pe furiş. Mă bucur că PNL n-a recurs la ele.

Probabil că strategia liberală de a anunţa un premier, o structură de guvern şi chiar propuneri nominale pentru aceasta ar fi fost mai atractivă, dacă nu s-ar fi lovit de încăpăţânarea lui Victor Ponta. Nu merg chiar până la scenariul potrivit căruia Victor Ponta nu a dorit să treacă această moţiune. Deşi am unele suspiciuni. Cert este însă că strategia pesedistă a fost un eşec.

O eroare tactică a fost şi anunţarea publică a faptului că avem 10 voturi, 4 voturi sau ne mai lipseşte un vot. Am creat în mod inutil un orizont de aşteptare iluzoriu. Toţi „independenţii la limită” au recitat disciplinat că ar vota moţiunea, dar fie nu sunt de acord cu conţinutul ei, fie nu văd alternativa. Să fim serioşi! Cei care mai încearcă să „vândă” aceste motive insultă inteligenţa publicului. Votul pozitiv asupra unei moţiuni este o decizie pur politică, luată din alte raţiuni decât analiza semantică.

În al doilea rând, puterea a dovedit că are la îndemână şi este gata să folosească absolut, dar absolut orice mijloace pentru a opri un asemenea demers şi diferitele tipuri de protest în general. De la intimidarea prin prezenţa forţelor de ordine, a structurilor cu atribuţii informative, până la descurajarea posibililor participanţi la miting şi amendarea transportatorilor care au pus la dispoziţie autobuze; de la umplerea balcoanelor Parlamentului cu susţinători băsescieni şi interzicerea accesului altor categorii de public până la cenzurarea transmisiei pe televiziunea naţională (prin prezentarea exclusivă a expunerilor publice făcute de reprezentanţii puterii şi întreruperea celor aparţinând liderilor opoziţiei); de la cumpărarea şi şantajarea unor parlamentari până la „legarea lor de scaun” pentru a nu-şi exercita votul, deşi pentru asta au fost aleşi; de la fraudarea votului până la călcarea în picioare a cutumelor parlamentare. Lista poate continua. Cert este că, pentru a lupta împotriva unui arsenal de asemenea calibru, e nevoie curaj şi coloană vertebrală. Ceea ce mulţi dinte „aleşii uninominali” din arcul puterii n-au.

O a treia lecţie este aceea că ferestrele de oportunitate nu trebuie ratate. Ar fi existat o asemenea fereastră la începutul sesiunii, înainte ca puterea să se replieze, să facă pe placul UDMR cu legea educaţiei şi să cumpere susţinerea totală a UNPR, care a primit cadou un grup parlamentar, cu toate privilegiile derivate din acesta. Dar, mă rog, PSD era ocupat cu Congresul şi a făcut ce-a făcut până a împins moţiunea după desfăşurarea lui. Nu ştiu dacă moţiunea ar fi trecut atunci. Poate că nu. Dar pentru PSD a fost mai important jocul lor de imagine, cu congresul, cu sindicatele, cu adunatul de semnături, cu cele 100 de soluţii decât un demers parlamentar eficient.

O concluzie realistă asupra acestui tablou ar fi aceea că o moţiune de cenzură împotriva actualei puteri ar putea trece în condiţiile în care se produce o mutaţie politică majoră, dislocarea unui partid sau unei fracţiuni semnificative din arcul puterii (fie că e vorba de UDMR, fie de spargerea PD-L, fie chiar de spargerea UNPR), pe fondul unei evoluţii politice/economice/sociale ce creează o fereastră de oportunitate de care opoziţia ştie să profite. Dar mai ales e nevoie ca toţi din opoziţie să vrea cu adevărat căderea lui Boc…

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria Uncategorized

5 răspunsuri la „Lecţiile moţiunii

  1. Pingback: Lecţiile moţiunii - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Ma scuzati, n-am citit tot articolul m-am oprit doar la titlu. Si asta din simplul motiv ca nu exista nicio lectie de invatat de pe urma motiunii. Nu e nici prima care n-a trecut, nici ultima. Si daca trecea, nu garanta nimeni ca marinarul juca dupa cum i se canta.
    Lectiile astea trebuiau invatate de mult. Singura lectie de invatat e o zicala americana:

    Failed? Try again. Failed again? Try better!

  3. Dane, greşeşti! Ca UDMR să vină alături de tine înainte de a fi obţinut ce dorea în Legea Educaţiei ar fi însemnat să-ţi asumi tu, mă refer la PSD şi la PNL, o decizie care se va resimţi acut în Ardeal. Eraţi gata să plătiţi preţul ăsta?
    Şi, sincer, ţi se pare că cele trei propuneri ale voastre pentru postul de premier au aşa mare sex appeal pentru români? Ar fi fost aceeaşi greşeală cu aceea a lui Geoană în 2004, când se vedea premier, deşi nu se negociase postul nici cu PC, nici cu UDMR, bănuiţi parteneri la guvernare. O fi fost bine?
    Cred că e contra-productivă tendinţa voastră de a arunca pisica moartă doar în curtea PSD. Nu e fair. Şi apoi, nu te uita doar la obiectivul maximal, căderea guvernului, în care nici voi n-aţi crezut, de vreme ce Crin o trânteşte chiar în preziua votului că sunt 55% şanse să nu treacă. Moţiunea asta a mai avut şi alte obiective, care zic eu că au fost atinse: mesaje, mobilizare în stradă, vizibilitate în media, faptul că le-aţi dat de gândit unora dintre parlamentarii puterii.
    Iarăşi sincer: sunteţi gata să decontaţi voi preţul social, şi electoral, al măsurilor cretine ale guvernării Boc, ca să intraţi acum la guvernare?

    • Corect in ceea ce priveste UDMR.
      Propunerile de PM erau destinate UDMR si UNPR, nu erau menite sa impresioneze protestatarii din strada. Pentru care si O VEVERITA putea fi ppropusa PM – dar sa nu mai fie Boc !
      PSD este – totusi – cel care s-a impotrivit stabilirii unui PM atractiv, unei tactici precum cea din toamna trecuta.
      In ceea ce priveste disponibilitatea PNL de a-si asuma costul unei guvernari – exista declaratii categorice ale lui Antonescu.

  4. sveik

    cea mai importanta lectie a motiunii este inexistenta unei opozitii politice la actuala guvernare. POLITICE nu de tipul „vreau la guvernare”. Opoziţie politică înseamnă un proiect alternativ pentru economie şi societate. Nici PNL şi nici PSD nu au unul. Tot ce au liderii acestor partide este obligaţia asumată faţă de cei care i-au votat lideri de partid de a-i aduce pe cei care i-au votat (şefi de organizaţii locale) la putere: direct, prin aşezarea lor în fotolii ministeriale, sau indirect, prin interpuşi. Câtă vreme se luptă pentru ei se vor lupta şi între ei, iar PDL va guverna liniştit, susţinut de Băsescu, de FMI şi de BNR. Rezultatul este că decăderea PDL este însoţită de decăderea PSD şi a PNL. Aceeaşi situaţie la sindicate, la asociaţiile patronale, la bănci, la investitorii străini, la jurnalişti, etc. Ba chiar şi la consilieri. Barca elitei postcomuniste româneşti se scufundă, ca şi Titanicul şi ei încă mai dansează în salon. Că se scufundă nu e rău: chiar şi banii care i-au „ciugulit” pentru ei înşişi i-au cheltuit prost. Ce e rău este că nu se vede noua elită scoţând capul din nămol.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s