Schimbarea sistemului electoral? Cum şi pe ce principii?

Mărturisesc că n-am nervi să scriu nici despre concediul maternal, nici despre alte tăieri ale lui Boc. Mi-au ajuns dezbaterile pe televiziuni şi nu cred că aş putea aduce argumente noi. Datorită acestui „zgomot de fond” a trecut relativ neobservat demersul Asociaţiei „ProDemocraţia” de a comanda un sondaj şi de a organiza o dezbatere pe tema sistemului electoral. Concluziile sondajului, efectuat de CCSB, erau relativ limpezi: populaţia nu-i valorizează pozitiv mai mult pe parlamentarii aleşi pe sistem uninominal şi nu s-ar împotrivi revenirii la un sistem de vot pe liste de partid. De altfel, dezbaterea organizată la Palatul Parlamentului de către Asociaţia „ProDemocraţia” s-a focalizat pe efectele negative ale sistemului electoral introdus în 2008, la presiunea preşedintelui Traian Băsescu, care a potenţat în discursul său dorinţa publicului de a alege oameni şi nu liste.

Ce e, de fapt, în subtextul acestui demers? Partidele, de la stânga la dreapta, au un profund sentiment de insatisfacţie în raport cu ceea ce „a ieşit” din reforma sistemului electoral. Tot de la stânga la dreapta se apreciază că actuala componenţă a Parlamentului e calitativ mai slabă decât în legislaturile precedente. Oameni buni, pe care diversele formaţiuni politice şi i-ar fi dorit în Parlament, au rămas pe dinafară. Au fost în schimb aleşi deputaţi şi senatori din întâmplare, cu puţine voturi, care au devenit şi primele ţinte ale şantajului şi corupţiei politice. Aşa s-a născut, de pildă, UNPR, aşa s-a construit actuala majoritate. Şi aşa s-a ajuns şi ca la nivelul de pildă al Comisiei Juridice din Senat inginerii să fie predominanţi ca număr.

Mai există şi un al doilea subtext al discuţiei discrete despre reformarea sistemului electoral. Sondajele au început să schimbe ierarhia partidelor în preferinţele electoratului şi, ca atare, fiecare îşi face calcule despre cum şi-ar putea maximiza poziţia proprie şi, eventual, minimiza forţa adversarilor în viitorul Parlament. PDL, de pildă, căzut acum pe locul 3 în sondaje, nu mai pare foarte vocal în susţinerea tezei băsesciene despre votul majoritar/ uninominal în două tururi. În timp ce PNL, care creşte opţiunile populaţiei, nu mai este atât de reticent în raport cu votul majoritar. Cel puţin două episoade electorale din acest an (colegiul din Bucureşti câştigat de Radu Stroe şi colegiul Haţeg câştigat de Mariana Câmpeanu) i-au arătat că nu e neapărat outsider într-o asemenea competiţie uninominală.

Aşadar, o mişcare şi o anumită gândire în legătură cu modificarea sistemului electoral există. Ceea ce, pe fond, nu e rău. Trecerea la sistemul uninominal s-a făcut din iniţiativa lui Traian Băsescu, care a vrut astfel să asocieze variile campanii ale PDL cu o temă populistă de forţă. Chiar şi cei care, în sinea lor, ştiau că o asemenea mişcare este dăunătoare sistemului democratic, n-au îndrăznit a crâcni. În clasa politică românească rezistenţa împotriva populismului nu se poartă, nu-i aşa? În cei trei ani electorali, nimeni nu îndrăznea să fie legat de opoziţia împotriva votului uninominal, care era „dorit de popor”. „Poporul îşi dorea”, nu-i aşa?, să-şi aleagă reprezentanţii uninominal, iar nu pe listă. Când a fost vorba de aplicarea practică a principiului, aceeaşi clasă politică a recurs la un subterfugiu tipic românesc, un fel de „ţeapă” instituţională: să facem noi teoretic un uninominal şi practic un proporţional. A ieşit o struţo-cămilă electorală demnă de Guiness Book, ale cărei consecinţe s-au văzut.

Din păcate, aceeaşi clasă politică procedează cumva la fel şi acum. Cam toată lumea e de acord că sistemul electoral e prost şi trebuie schimbat şi că varianta întoarcerii la liste nu e de exclus. Foarte puţini au însă curajul de a spune acest lucru cu voce tare. La PSD se înregistrează situaţia cea mai hazoasă din acest punct de vedere. În timp ce Victor Ponta s-a bătut cu cărămida în piept ani de zile că el vrea să fie aleşi oameni, nu liste, că a candidat şi câştigat pe acest sistem, Adrian Năstase este lăsat acum „la înaintare”, ca să propună el un vot mixt, uninominal şi de listă. PDL păstrează şi el o tăcere complice. Uninominalul în două tururi nu-l mai avantajează, ar prefera probabil lista, dar este ţinut de campania propagandistică pe care Traian Băsescu a făcut-o pe această temă. Şi pe care, într-o zi, acelaşi Traian Băsescu ar putea s-o scoată de la naftalină.

Personal, nu am o anumită preferinţă pentru un sistem electoral sau altul. Cred însă că orice demers legat de reforma electorală trebuie să pornească de la câteva principii.

În primul rând, dorinţa de a da stabilitate sistemului politic. Nu putem construi legislaţia electorală în funcţie de fluctuaţiile din sondajele de opinie şi, eventual, s-o schimbăm din 4 în 4 ani. Aceasta nu este o atitudine de oameni politici, ci una de şmenari care vor să fure startul.

În al doilea rând, opţiunea pentru un model clar. Struţo-cămilele, că sunt ele constituţionale sau doar legislative, de tip românesc postrevoluţionar, n-au produs eficienţă instituţională. Poţi să ai vot proporţional, vot majoritar sau mixt, nu aiureala care a fost inventată în 2008.

În al treilea rând, dar poate cel mai important, o asemenea schimbare nu trebuie să fie nici temă electorală, nici făcută cu faţa către opinia publică. Arhitectura instituţională a unui stat se construieşte de către elite, nu cu ochii la sondajele de opinie.

Dacă vom respecta aceste principii, vom avea şi o schimbare benefică a sistemului electoral. Dacă nu, poate mai discutăm peste 4 ani încă o dată…

P.S. Am să relatez două întâmplări şi veţi extrage singuri concluziile.

Prima: Prin 2007 am vizitat Armenia, care, la vremea respectivă, era după alegeri. M-am întâlnit cu ministrul de interne, cu ministrul justiţiei, cu principalii lideri politici armeni. Nu înţelegeam eu foarte bine atunci de ce ministrul de interne armean mi-a spus că prima măsură pe care o va adopta noul guvern va fi trecerea de la sistemul electoral uninominal la cel de listă, pentru că uninominalul reprezintă principala sursă de corupţie politică…

A doua: Tot în 2007, am vizitat Federaţia Rusă. Acolo, câţiva înalţi oficiali mi-au explicat că una dintre pârghiile legislative prin care s-a realizat întărirea statului rus a fost schimbarea legislaţiei electorale. Guvernatorii de provincii n-au mai fost aleşi în mod direct şi nici Duma de stat nu a mai avut o reprezentare uninominală. Nu de alta, dar constataseră că jumătate  din membrii Dumei erau pe statul de plată al Gazprom…

 

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Uncategorized

2 răspunsuri la „Schimbarea sistemului electoral? Cum şi pe ce principii?

  1. astralro

    IAR VRETI SCHIMBAREA DE CE ? nu este sistemul ticalos a-l lui tariceanu ? nu a fost el gandit de voi si psd ? daca era in varianta lui Basescu nu mai intrati nici in parlament nu-i asa ? SPER SA NU MAI AJUNGETI IN PARLAMENT.

  2. Emil Stefarta

    Cand este vorba de a alege intre votul uninominal si cel pe lista exista o multitudine de argumente pro sau contra oricarei optiuni .
    1.Votul uninominal presupune o consistenta sustinere financiara a campaniei din partea candidatului , acest lucru presupune pe de o parte o mai larga independenta a acestuia mai tarziu , dar este de presupus si o agenda politica personala distincta de cea a partidului in anumite situatii .
    2.Faptul ca un parlamentar este mai atasat de arealul pe care a fost ales poate fi un avantaj in cazul in care respectivul face parte din formatiunea castigatoare si in buna masura un dezavantaj atunci cand el se afla in opozitie pentru ca , in aceasta situatie, dispune de foarte putin mijloace de a rezolva probleme concrete ale comunitatii in care a fost ales . Este stiut faptul ca programele electorale ale candidatilor , de cele mai multe ori , s-au suprapus peste teme ale primarilor din zona si aproape niciodata pe teme legislative majore,teme care se refera mai mult la categorii sociale , profesionale sau cercuri de interese decat al lucruri concrete cum ar fi a realiza poduri , sosele , scoli , spitale particularizat intr-o anume circumscriptie , precizat intr-un anume loc. Nu poate fi neglijat nici jocul pe care il poate face puterea in ultimele momente dinaintea alegerilor redesenand circumscriptiile , lucru care poat arunca candidatul care doreste sa fie reales, in zone fata de care nu este decat putin sau chiar deloc apropiat , ducand in derizoriu o munca sustinuta cu niste si pentru niste alegatori in decursul unui intreg mandat .
    Despre votul pe lista putem spune ca este la indemana celui care intocmeste lista si mai ales ordinea pe respectiva lista ceea ce presupune o subordonare a tuturor celor alesi mai tarziu decidentului din acel moment . Pe de alta parte instrumentul votului pe lista , folosit inteligent si cu buna credinta poate asigura unui partid un esalon de politicieni posibil mai putin telegenici si putin locvaci dar exemplari din punct de vedere profesional si evident mult mai utili pe plan politic mai tarziu in actul guvarnarii . Asezand in fruntea listei “locomotive” cu priza la public se pot atrage voturi de la paturi largi de alegatori,in acest fel un partid responsabil isi poate asigura o garnitura de oameni valorosi , redutabila atat in opozitie cat si la putere dupa cum , trebuie sa recunoastem , exista pericolul de a se ascunde pe o astfel de lista ,veros intocmita, exemplare abominabile care odata ajunsi la putere sa produca dezastre de imagine pentru gruparea care l-a promovat . Iata de ce este greu de ales intre o varianta sau alta totusi presupun ca prima varianta este de preferat pentru partidele cu largi resurse financiare cei cu fonduri mai restranse fiind presupun mai confortabili cu cea de a doua . Daca am corobora aceasta tema si cu cea a votului obligatoriu , care iarasi se pare este mai potrivita pentru cei mai putini deprinsi cu risipa de fonduri inclin sa cred ca PNL ar trebui sa devina campionul unei astfel de filozofii si anume aceea a votului obligatoriu pe liste de partid .
    Va revine dumneavoastra rolul de a cantari si a decide ce ni se potriveste mai bine dar mai les de a avea abilitatea de a impune astfel de principii care presupun se vor lovi de refuzul neunivoc din parte majoritatii actuale , depinde dedumneavoastra cum veti reusi sa asezati glazura pe o astfel de pastila atat de amara pentru unii . Va doresc succes in toate proiectele bune pe care le ganditi.

    Arh.Emil Stefarta Craiova

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s