Eşecul Schengen – momentul de început al surprizelor neplăcute?

Despre previzibila neacceptare a României în spaţiul Schengen s-au spus şi s-au scris deja multe. Nu voi relua aici toate categoriile de explicații și argumente, fie că au venit ele din partea opoziţiei fie a comentatorilor politici. Cert este că amânarea aderării României la spaţiul Schengen poate fi considerată unul dintre eşecurile majore ale orientării româneşti de politică externă în ultimii 20 de ani. Aş compara acest eşec cu cel înregistrat la Madrid în 1997, când România a fost practic decuplată de primul val al extinderii Alianţei Nord-Atlantice.

Mi-e teamă, din păcate, că gestul guvernelor francez şi german reprezintă doar începutul unui proces care va avea o amplitudine mai mare decât o gândim noi acum şi care va fixa, pentru o lungă durată, România ca un stat de rangul doi al Uniunii Europene. Accesul nostru la beneficiile integrării (Schengen, zona Euro, fonduri comunitare) va deveni, cred eu, în perioada următorilor ani din ce în ce mai restricţionat. Nu ştiu în acest moment dacă vor exista şi formule instituţionale oficiale pentru această variantă, dar cred că ea este foarte probabilă.

De aceea, aş privi momentul Schengen mai degrabă din această perspectivă mai largă. Nu părem a fi înţeles, pe de-o parte, că s-a schimbat foarte mult climatul european în legătură cu noile state membre. Criza a accentuat individualismele naţionale, care-şi pun din ce în ce mai insistent întrebarea de ce trebuie să plătească pentru state şi popoare pe care nu le consideră compatibile cu valorile, instituţiile şi regulile lor de funcţionare. Dacă până la momentul aderării din 2007 a României şi Bulgariei existau în rândul elitelor politice europene semne de întrebare asupra pregătirii reale a celor două ţări de a fi membre UE, dar în acelaşi timp şi dorinţa de a investi încredere, după 2007 aceste semne de întrebare s-au transformat în regrete. Iar regretele s-au tradus în ideea conform căreia ultimul val al extinderii mai bine n-ar fi avut loc.

Răspunsul nostru la această situaţie complicată a fost tipic românesc. Am considerat că i-am „fraierit” pe băieţi şi odată intraţi în NATO şi UE nu mai avem a face nici un efort de compatibilizare a instituţiilor şi regulilor societale. Cu alte cuvinte, după ce „ne-am văzut sacii în căruţă,” după ce presiunea monitorizării europene a scăzut considerabil, am făcut tot cum am ştiut noi: în loc să depolitizăm administraţia, am politizat-o şi mai abitir, ne-am bătut cu corupţia la nivel declarativ şi al adversarilor politici interni, dar în realitate fenomenul, în special în zona corupţiei politice, s-a amplificat în ultimii ani. Vorbim de criterii tehnice ale aderării la spaţiul Schengen, dar credem probabil, din nou tipic românesc, că guvernele occidentale nu ştiu că frontierele noastre estice sunt vraişte, că acolo înfloreşte contrabanda şi traficul de persoane, nu odată organizate chiar cu sprijinul discret al unor oameni din structurile de forţă. Sau mai credem că respectivele guverne din Europa nu ştiu cam câtă bază se poate pune pe cooperarea cu instituţiile de ordine publică de la noi, penetrate, aşa cum am văzut în ultimul an, de interese mafiote şi politice.

De aceea eu cred doar până la un punct în teoria „discriminării României.” Sigur, există interese care ţin de contextul european actual, poate şi de campaniile electorale din diferite state membre. Însă argumentele principale pentru retrogradarea noastră în „grupa a doua” le furnizează chiar conduita românească.

Departe de a înţelege constrângerile acestui context şi nevoia de acţiune internă şi externă, administraţia Băsescu are „meritul” de a fi dus, prin excentricităţile sale, prestigiul internaţional al României la cel mai jos nivel. Acum se vede şi efectul tezei „licuriciului cel mare”, expusă cu atâta nonşalanţă de Traian Băsescu, teză care acum îşi arată consecinţele în plan european. După cum îşi arată urmările şi lipsa de preocupare pentru a construi un statut al României în UE, şi incapacitatea puterii de a înţelege priorităţi de politică externă, şi gafele făcute în raport cu Moldova şi, şi…

Situația de a nu intra acum în spațiul Schengen nu trebuie nici supradramatizată dar nici ignorată. Mi-e teamă însă că fără a înţelege contextul mai larg şi fără acţiune inteligentă, ceea ce de la administraţia Băsescu nu se poate spera, ne aşteaptă un şir de surprize şi mai neplăcute în plan european.

Anunțuri

10 comentarii

Din categoria Uncategorized

10 răspunsuri la „Eşecul Schengen – momentul de început al surprizelor neplăcute?

  1. Pingback: Eşecul Schengen – momentul de început al surprizelor neplăcute? - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Adrian

    Cum putem solicita unor tari care isi supun parlamentarii legilor sa accepte o tara in care parlamentarii majoritari incalca legile si constitutia… Credeti ca acolo nu se primesc rapoarte despre situatia reala din Romania ?

  3. Eu nu inteleg ce naiba ne miram atata ca nu ne-au primit in Shengen? E ca si cum noi am vrea sa avem granita libera cu Bujumbura 😉 In primul rand UE are din partea Romaniei doar profit, iar toata pierderea este a Romaniei. Contribuim cu 1,3 miliarde euro la bugetul UE si abia daca reusim sa atragem 300 milioane, si alea cu cantec. Le-am vandut Companii Strategice Nationale pe nimic iar acum ei ne santajeaza economic cu ele 😉 Cand stii ca te asociezi cu cineva pe care-l poti prostii si jecmanii, de ce n-ar face-o? O asemenea curva proasta merita exact ce i se intampla, nici mai mult nici mai putin 😉

  4. astralro

    bai maimutoiule esecul asta se datoreaza unor slugi ca tine care voteaza in csm contrar legilor in vigoare

  5. talidacovaci

    Toti ne agitam pentru Schengen, tema importanta, dar oare evenimentele din decembrie 89 nu mai conteaza?

    http://www.sentinta.ro/articole/editorial/view/minicronica-nopTii-necredinciosu-zice-ion-iliescu-batut-cu-propriile-arme

  6. astralro

    @ obuzierul ,
    Esti prea prost sa pricepi.

    • Obuzierul

      @astralro:
      esti ceea ce faci in mod repetat: un difuzor care retransmite vorbele imbecile ale prea-pupatului
      De cate ori pe zi trebuie sa te stergi la gura ca sa se mai auda poezia?….

  7. Emil

    Din pacate exista mult adevar in predictia , cum ca multe
    alte lucruri rele urmeaza sa ni se intample din partea unei Europe
    pe deplin “lamurita” de profilul social – politic – cultural al
    ultimilor veniti in uniunea europeana . Europenii par a descoperi
    sub masca supuseniei aparente , a unui popor care nu face explozie
    , o rezistenta incredibila in asimilarea unui cod de valori ce au
    facut din occidentul european un izvor de civilitate in ultimii
    doua mii de ani , cod ce a devenit un dat comun la acest inceput de
    mileniu pentru intreaga umanitate . Ceea ce pare ca nu s-a inteles
    de actuala putere este ca nu poti fi aproape european , ori esti
    ori nu esti , jumatatile de masura , interpretarile dambovitene
    date unor principii clare , targuiala pe orice , negocierea a tot
    nu se poate intampla. Spiritul cartezian al occidentului nu poate
    fi negociat , adevarul , dreptatea , legea , morala nu sunt notiuni
    cu semnificatii diferite intr-o parte sau alta a Europei.
    Continuand cu acesti guvernanti , mai devreme sau mai tarziu vom
    afla ca apartenenta la Europa nu este un proces ireversibil , nu
    este departe momentul cand punand in balanta atuurile si carentele
    noului venit Europa sa decida sa se debaraseze de Romania ca de un
    corp strain nociv grefat pe un organism viguros. Europa nu va avea
    rolul politistului cu pistolul la brau si cu bastonul de cauciuc in
    mana gata sa te “articuleze” pana cand vei intelege pe unde se
    trece strada , Europa multipolara de astazi nu este regimul
    autocratic de tip tarist , sovietic sau otoman care asezat cu
    piciorul pe grumazul vasalului sa il tina supus in teroare. Cu
    mintea impaienjenita , lipsiti de un azimut plauzibil ,
    impleticiti, abingui si meschini guvernantii actuali vor sfarsi
    prin a priponi aceasta tara in limanul mlastinos al unei subculturi
    de supravietuire. Asta stiu ca pot sa o faca , la asta stiu ca e
    mare mester “carmaciul” . (emil_stefarta@yahoo.com)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s