Mizele marii coaliţii

Anul politic 2011 a început cu o mişcare spectaculoasă: constituirea coaliţiei între Partidul Naţional Liberal şi Partidul Conservator şi începerea negocierilor cu PSD pentru formarea unei mari alianţe a opoziţiei. Un pas menit să dinamizeze o scenă politică ce părea a stagna la sfârşitul anului trecut. Că mişcarea a stârnit nervozitate rezultă şi din reacţiile care au urmat, atât din partea PDL, cât şi a publiciştilor asociaţi acestuia.

Să luăm temele pe rând: PNL pleacă de la dreapta şi se alătură „alianţei socialiste”, cum a accentuat, obsesiv chiar, Gheorghe Flutur. O formă prin care PD, fost socialist şi transformat peste noapte în partid popular, fără nici un fel de dezbatere ideologică de fond, încearcă să-şi adjudece o legitimitate de dreapta. Se prefigurează astfel un unghi de atac, care va apărea fără îndoială în campania electorală. Desigur, prima avalanşă de acuze a privit coalizarea PNL cu partidul „securistului” Dan Voiculescu. Aceste subiecte, bine „coafate” de către deontologii cotrocenişti, alături de exacerbarea mediatică a nemulţumirilor interne din PNL au o ţintă clară: anume de a desprinde din acest proces de coagulare a opoziţiei acel segment electoral al dreptei radicale, care acceptă mai greu orice fel de coabitare cu ceea ce el percepe a fi un continuator al fostului FSN. De parcă PD-ul n-ar fi fost! Şi istoria lui s-ar fi şters brusc după cei 6 ani de preşedinţie a lui Traian Băsescu. După liberali a venit şi rândul social-democraţilor să încaseze „lovituri în serie”. Victor Ponta s-a transformat brusc dintr-o „mare speranţă” în „şoricelul lui Crin Antonescu”, care sacrifică statutul unui partid mare pentru poziţia lui personală. Şi inventarul atacurilor, prezente şi viitoare, ar putea continua.

Repet, nervozitatea e mare şi intensitatea atacurilor va fi pe măsură. Ele vor putea însă fi contracarate numai dacă vom arăta foarte limpede care sunt „mizele” marii coaliţii. Numai dacă această mare coaliţie nu va însemna strict o negociere pe posturi între partide, ci şi un proiect politic articulat, realist şi cu purtători de mesaj adecvaţi unei noi realităţi. Din punctul meu de vedere, o mare coaliţie are astăzi potenţialul de a atrage şi voturi care nu gravitează neapărat în sfera PSD sau PNL, poate genera speranţă, poate arăta că România are o alternativă la falimentul actualei guvernări.

Acestea ar fi argumentele cele mai puternice împotriva tezelor care susţin că PNL pierde electoratul său tradiţional de dreapta prin alăturarea cu social-democraţii sau că social-democraţii se dezideologizează prin coaliţia cu liberalii. Se spune că în politică 1+1 nu fac întotdeauna 2. Stă în puterea noastră însă de a demonstra că 1+1 pot face 3 sau chiar 4 şi nu 2 minus.

Sunt însă câteva condiţii absolut necesare. În primul rând, marea coaliţie trebuie să formuleze un program eficient de ieşire din criză şi să dea o perspectivă românilor. Un program a cărui principală caracteristică trebuie să fie realismul. După 3 ani de campanii electorale succesive, în care românii au auzit cele mai hazardate şi imposibile promisiuni, cred că simţul lor critic s-a dezvoltat. Marea coaliţie trebuie să spună limpede ce măsuri va lua în primele 6 luni, ce obiective are în orizontul unui an şi ce efecte preconizează prin politicile sale pentru un interval de 3 ani. Aceasta înseamnă şi abandonarea stângismelor radicale, care promit impozitare progresivă şi lapte şi miere pentru toţi, dar, deopotrivă, şi a liberalismelor radicale, ţintite exclusiv asupra sectorului privat, cu ignorarea zonei sociale cele mai afectate de criză.

În al doilea rând, marea coaliţie trebuie să prezinte o echipă ministerială credibilă, nu una extrasă strict din algoritmele vieţii interne de partid. Poate că şi „baronii” PSD şi „baronii” PNL vor înţelege că nu e acum momentul pentru a ieşi în faţă şi că recâştigarea încrederii populaţiei într-o guvernare înseamnă o echipă guvernamentală de competenţă şi integritate indiscutabilă. Chiar dacă o asemenea echipă presupune sacrificii în rândul eşalonului de conducere al ambelor partide. Nu poate acum aspira la statutul de ministru nici vreun „baron”, nici cineva care are de apărat vreo istorie din trecut.

În al treilea, dar nu în ultimul rând, trebuie să existe un angajament ferm de a rupe cercul vicios al practicilor politice postdecembriste, ceea ce nici CDR-ul, nici PSD-ul, nici PD-ul n-au reuşit să facă. Dacă noi vom continua doar să vorbim despre reforma administraţiei publice, în timp ce o politizăm excesiv, în timp ce căutăm parasoluţii legislative pentru a pune prefecţi sau şefi de servicii deconcentrate, atunci nu vom avea nici un fel de credibilitate în ochii electoratului.
Marea coaliţie trebuie să însemne o revoluţie în materie de idei, oameni şi practici politice. Suntem capabili de aşa ceva?

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Uncategorized

4 răspunsuri la „Mizele marii coaliţii

  1. Pingback: Calculele Aliantei, calculele puterii: polarizarea « Agentia de Rating Politic. Blog.

  2. Mr. Pondus

    Perfect adevarat ce sustine-ti dl. Mihalache!
    Sper ca liderii politici din opozitie sa citeasca si blogul d-voastra.
    Felicitari inca odata.

  3. Pingback: Ce-ai în blogroll? « Un blog cu atitudine

  4. Pingback: Iulia Huiu: Cine scrie agenda anului 2011? « Blogul galben al lui Gondolin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s