Framing the debate pe tema alianţei PSD-PNL: cazul Nicolescu

Dacă Emil Boc, redescoperit ca preşedinte de partid după o lungă perioadă de tăcere, n-ar fi ieşit astăzi într-o conferinţă de presă cu un text scris în mod evident de consultanţi politici, cu cuvinte cheie bine ţintite, aş mai fi putut crede încă, în naivitatea mea, că tot ceea ce s-a întâmplat în cazul lui Constantin Nicolescu reprezintă doar o înşiruire de coincidenţe. Sau dacă nu l-aş fi citit pe Dan Andronic, Cristi Preda sau pe alţi corifei PDL-işti.

Nu cred asemenea lui Victor Ponta sau Adrian Năstase că povestea lui Constantin Nicolescu are neapărat o legătură directă cu mitingul anti-guvernamental de la Mioveni. Nu. Miza este mult mai mare. E vorba de a construi o anumită dezbatere în jurul alianţei PNL-PSD care se prefigurează la sfârşitul săptămânii viitoare.

Nu întâmplător a fost ales Constantin Nicolescu ca subiect al DNA. Putea să fie oricare dintre liderii sau aleşii locali ai PSD sau PNL. Costică Nicolescu era însă, de departe, cel mai onorabil, inteligent, capabil lider teritorial. Un om despre care nu aveai ce spune negativ. Arestarea lui a determinat o frustrare şi o reacţie emoţională, pe care dirijorii jocului au mizat. Chiar şi mie mi-a venit să sparg televizorul de furie atunci când am văzut ce i se întâmplă lui Costică Nicolescu. Îl cunosc de mai mult de 10 ani. E un om respectat şi serios. Nu e prototipul „baronului local”. Nu e un om pe care să-l priveşti cu suspiciune, ca în cazul Cătălin Voicu.

Ca mine gândesc mai mulţi. De fapt intensitatea reacţiei a fost bine calculată de strategii cotrocenişti. Dacă îl înhăţau pe altul decât Costică Nicolescu poate că protestul nostru ar fi fost cu jumătate de gură, mai reţinut.

Framing the debate, cum se spune în marketingul politic, funcţionează. S-a mizat pe revolta colectivă, pentru ca apoi PDL-ul să iasă şi să-şi spună poezia pe cuvinte cheie: „alianţa socialistă e împotriva justiţiei”, „alianţa socialistă îi apără pe corupţi”.

Obiectivele sunt clare: naşterea alianţei între PSD şi ACD nu trebuie dezbătută în termenii alternativei la actuala guvernare, ci în registrul apărării corupţiei. În plus, cazul lui Nicolescu mai introduce şi o presiune asupra liderilor locali ai ambelor partide: iată ce poate să vi se întâmple dacă mergeţi cu alianţa. Nu în ultimul rând, Băsescu îşi pregăteşte aliniamentele campaniei propagandistice într-o eventuală suspendare: coaliţia care apără corupţii vrea să-l înlăture din funcţie.

 

Anunțuri

13 comentarii

Din categoria Uncategorized

13 răspunsuri la „Framing the debate pe tema alianţei PSD-PNL: cazul Nicolescu

  1. E clar un scenariu posbil. Cu toate acestea imi ridica un semn de intrebare modul de constructie al strategiei.

    Fara arestare nu se intampla nimic. Cercetati sunt multi. Asta s-a vazut si in agenda: cand a venit anuntul cercetarii era o stire de un minut, in planul 2, dar lucrarile s-au schimbat cand i s-a emis mandat. In contextul asta, modul de actiune ofera opozitiei o tema mai mult decat oportuna: faptul ca a fost arestat inexplicabil, iar de aici se naste tema justitiei politice etc. PDL-ul vine sa puna cadrul pe „alianta socialista apara coruptia”, dar care mai e miza cand Falca e cercetat, Ridzi etc. sunt cercetati in lilbertate? Ceva parca lipseste de aici.

    Ma gandesc ca ori mai urmeaza ceva ori chestia a fost gandita gresit (dupa parerea mea).

  2. berenger

    ”Am înţeles că este o înscenare, că Nicolescu este nevinovat, că procurorii şi judecătorii l-au abuzat politic. Am înţeles, deasemenea, că dosarele care implică oameni politici sînt dosare politice, că poliţia devine poliţie politică atunci cînd îi arestează, că justiţia devine o expresie a dictaturii cînd ajunge în preajma politicienilor, cînd îndrăzneşte să se atingă de ei. Ce veţi face ca să schimbaţi toate acestea? Ce măsuri va lua Alianţa PSD-ACD în cazul ăsta? Ce veţi face pentru Nicolescu cînd veţi avea puterea politică?”

  3. Freelancer

    V-ati asteptat ca o coagulare a opozitiei sa fie aplaudata? Patronului PD minus L ii plac incaierarile. Din fericire, incendierea parlamentului nu e posibila. Sau…? Ma opresc, nu vreau sa-i dau idei.

  4. ivi

    O analiza pertinenta si foarte plauzibila…
    Insa problema este alta: ce faci tu in opozitie ca sa contracarezi o astfel de miscare previzibila…
    Daca opozitia nu vine si ea cu temele ei de „framing the debate” care sa aiba „miez” dar care sa fie formulate astfel incat sa poata sa fie percepute la nivel public imediat (perceptiv nu intelectiv) si emotional, va ramane doar in pozitie „reactiva”…
    In alta ordine de idei, „papagalii comunicatori” ai puterii cu mesaj unic sunt usor de ridiculizat direct pe mesjaul lor papagalicesc cu o intrebare directa intempestiva de tipul: „domnule papagal X” vedeti ca ati ramas in urma fata de „domnul papagal Y”, care e mai papagal decat demneavoastra, sau „domnule papagal Z” ati puneti-va ochelarii ati uitat sa re-cititi o virgula din invatatura lui „el lider maximo”, etc.

  5. spedy

    Miza este evidenta si am specificat-o si intr-un comentariu anterior ;Capturarea diasporei prin ocuparea exclusiva a idei de dreapta ,care ,prin repetitia sintacmei :ALIANTA SOCIALISTA” are toate sansele sa ameteasca un electorat inchistat in reflexe mecanice dictate de cuvinte cheie precum ,socialism,comunism,securitate…
    Opozitia reunita nu face nimic in sensul de a capta atentia celor din „lumea libera”asupra realitatilor concrete si a actualitatii mediului politico-social al momentului si este usor de manipulat in ura lui pentru structuri cu care au avut enorm de multe probleme dar care ,acum ii imbrobodeste sub mantia unei presupuse drepte ,cu un cinism de care ,nici ei nu sunt straini.
    Nu-i mai leaga de tara decat urafata de acel sistem si nici nu vor sa vada ,nu sunt ia stare sa osebeasca lupul invesmantat in blana de miel si cand isi vor da seama ,daca vor dori (dar de ce ?)acest lucru,nu pe ei ii voer afecta eroarea ci tot pe noi.Iata de ce se mizeaza enorm la Cotroceni pe votul electronic si prin corespondenta ,putand fi foarte usor de confectionat si folosit generatoare de IP si ID care sa asigure oricand numarul dorit de voturi ,asa cum s-a exersat si la prezidentialele trecute.

    • Berica

      Diaspora nu mai este de mult formata majoritar din cei care urau comunismul. De vreo 10 ani in coace diaspora este formata masiv din APACA, si nu ne vindem tara, oameni sarmani cu duhul care au plecat la cules de capsuni. Votul de la tara si din uzine s-a mutat in „Spania”

  6. Mai tine minte cineva cazul deputatului PSD Gabriel Bivolaru?
    Cel care a fraudat BRD-ul cu echivalentul a cincizeci de milioane de dolari?
    Pe atunci, in timpul anchetei,in semn de solidaritate l-au insotit,la audierile de la Parchetul General,nume sonore din PSD!

    Horia Radu Patapievici scria in Revista 22 din 21 aprilie 2004:”A devenit notorie, ca un simbol al simbiozei intre infractiune si politica, imaginea conducerii PDSR insotindu-l pe Gabriel Bivolaru pe drumul spre Parchetul General: Adrian Nastase, Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc, Dan Ioan Popescu, Dan Matei Agathon au aratat atunci opiniei publice ca partidul nu isi abandoneaza infractorii.”

    Gestul lor nu a influentat cu nimic mersul Justitiei.

    Bivolaru a fost condamnat la cinci ani de inchisoare si a iesit,inainte de termen, pentru buna purtare, dupa o mie de zile. Acum nu mai vrea sa auda de politica.

    Azi, 27 ianuarie 2011, mare valva pe posturile de televiziune: Presedintele Consiliului judetean Arges, Constantin Nicolescu,acuzat pentru luare de mita, a fost arestat preventiv pentru 29 de zile.
    La aflarea vestii, omul face un infract.

    Mi-am adus aminte de atitudinea lui Gigi Becali,cand se afla intr-o situatie oarecum asemanatoare.
    Si cazul de fata a lui Constantin Nicolescu, analizat pe toate fetele,disecat,cu imagini reluate la infinit, o sa-l uitam!

    Atitudinea lui Becali,insa, ramane!

    Mai multe informatii pe linkul
    http://brasovean2008.blogspot.com/2011/01/arestarea-presedintelui-cj-arges.html

  7. Amazon

    Eu sunt pentru o interpretare „non-telelologica”, si anume:
    * perchezitia s-a dorit a fi un semn de riposta fata de mitingul de la Mioveni
    * riposta a fost mai puternica/emotionala decat se asteptau pentru ca a impulsionat lucrurile Adrian Nastase. Altfel, ar fi fost o baltire
    * se incearca intr-adevar schimbarea agendei, insa miza va fi pentru a acuza Opozitia de ratarea intrarii in Spatiul Schengen (vezi mesajele lui Emil Boc)
    Concluzia devine evidenta, dar nu cred ca a fost inteleasa de toti liderii politici: s-a declansat un razboi ij care nu se iau prizonieri. Vai de cei prinsi la mijloc!

  8. Emil

    Faptul ca Nicolescu este sau nu vinovat este un lucru secundar , pana la urma si faptul ca se numeste Nicolescu sau altfel nu are importanta , faptul ca aproape oricine poate fi aproape totdeauna vinovat el sau cineva dintre cei apropiati lui de ceva ,cat de mic sau cat de insignifiant este greu de exclus . Punerea pe tapet a unor astfel de situatii este o “marfa suculenta” apta a fi exploatata mediatic . Intrebarea care se pune este cum ar trebui reactionat pentru a aseza pe palierul potrivit un astfel de eveniment si a impiedica ca el pompat cu sarg sa devina dintr-o stire diversa o bomba mediatica . Parerea mea este greu ca sa gasesti reteta de aplicat pentru a anihila astfel de esafodaje ce se construiesc “ad hoc” pana la urma in mare parte cu materialul clientului , a se citi in cazul de fata – victimei – . Solutia pe care o intrevad este dezamorsarea prin anticipatie , orice persoana publica care stie ca urmeaza sa devina subiectul unei astfel de masinatiuni sa vina cu prezentarea cazului inainte deznodamantului cu impact mediatic . O prezentare argumentata a ceea ce presupune ca se va inscena facuta “avant la letre“ este intotdeauna “citita“ mai cu atentie si mai obiectiv , reactiile postfactum oricat de vocale sau de bine articulate ar fi nu pot sterge dara de indoiala care mai totdeauna maculeaza iremediabil imaginea publica . emil_stefarta@yahoo.com

  9. Pingback: Bilanţ… « Dispecer Blogosferă

  10. Un liberal deja optimist

    Eu cred ca accentul trebuie pus pe tipul acesta de incarcerari abuzive. Daca in cazurile penale grave:injunghieri, vatamari corporale, conducerea in stare de ebrietate etc. nici un judecator cu scaun la cap n-ar decide judecarea in stare de arest, este limpede ca aceste arestari si incarcerari sunt comenzi politice. Ori pe acest tip de fapte ale puterii ar trebui sa se concentreze protestele. A declara ca un sef de CJ sau un primar este curat ca lacrima este o naivitate. Ceea ce nu inseamna ca reprezinta un pericol social si trebuie aruncat in arest!Deci pe acest tip de abuzuri ar trebui sa se concentreze Opozitia si societatea civila!

  11. Va semnalam cu respect ultimele doua editoriale ale dlui Ioan Buduca din revista VIP privitoare la aparitia lucrarii “Inlaturarea lui Ceausescu, asa cum va fi fost”.

    Primul editorial:

    “Valeriu Mangu s-a facut cunoscut, in ultima vreme, prin citeva interpretari radicalmente novatoare asupra spiritului inchis in litera Constitutiei noastre. Cum noi, aici, in Romania, traim o grava disolutie a instantelor intelectuale de omologare (politizate fiind toate, asadar corupte), interpretarile lui Mangu au trecut aproape neobservate. El, constitutionalistul radical, nu pierde, in acest context, nimic. Noi, subiectii acestui constitutionalism, pierdem totul: sansa de a ne trezi la realitate.
    Observind ca mentalul nostru nu mai are capacitatea de a sesiza esentialul, Mangu a inceput sa abordeze tema cea mai populara din ultimii 20 de ani: asa-zisa revolutie romaneasca din decembrie 1989.
    Iata, pe scurt, metoda pusa la lucru de Valeriu Mangu: nu voi studia ce s-a intimplat, ci ceea ce era logic, plauzibil, sa se fi intimplat.
    Mangu stabileste, astfel (dar nu strict „teoretic“, ci confruntind mereu ipoteza sa cu evenimentele), ca pe 1 si 2 decembrie 1989, era normal ca Iulian Vlad sa se afle in Malta. Acolo, seful DSS le-a propus omologilor sai de la Moscova si Washington sa renunte la planul lor de inlaturare a lui Ceausescu, promitindu-le ca Securitatea are sa-l inlature in felul urmator: va provoca o revolta populara „spontana“, pe fondul careia va coordona o lovitura militara de palat, dar nu va inlocui dictatura lui Ceausescu cu un regim militar, ci va preda puterea unui regim civil condus de Ion Iliescu (favoritul Moscovei la succesiune, achiesat si de Washington, si de Paris). In planul lui Iulian Vlad exista si un subplan secret: va incerca sa manevreze opinia romaneasca, prin televiziune, catre un referendum: monarhie sau republica?
    Sustinerea planului Vlad din partea sovieticilor urma sa fie una singura: ei vor simula ca au pe teren, in Romania, citeva zeci de mii de agenti secreti disimulati in turisti, astfel incit Vlad sa-l poata manipula pe Ceausescu in sensul unui pericol de interventie straina si, pe cale de consecinta, sa-l poata aduce pe Ceausescu in situatia de a ordona foc impotriva grupurilor de revoltati, ceea ce va provoca, apoi, revolta autentica a muncitorimii.
    In planul Vlad, dupa revolta muncitorimii si inlaturarea lui Ceausescu era necesara o diversiune pentru potolirea revoltei (ca sa nu se ajunga la anarhia luptelor pentru putere). Ceea ce, in fapt, a fost diversiunea „Teroristii“. Vina pentru „terorism“ urma sa o incaseze Militia.
    Planul Vlad a fost tradat de generalul Stanculescu (complice al planului), care, dupa lovitura militara de palat, a orientat opinia publica, prin Televiziune, impotriva Securitatii, iar nu impotriva Militiei, iar ideea referendumului a fost abandonata.
    Daca planul lui Vlad ar fi functionat pina la capat (pina la referendum), am fi avut, in Romania, o restaurare a monarhiei si pluralism politic democratic. Caderea republicii n-avea cum sa fie pe placul Frantei, nici pe placul celorlalti doi mari parteneri ai planului – toti trei (si SUA, si URSS, si Franta) aveau de gind sa-si traga „dividendele“ din schimbarea de regim politic in Romania, dar in varianta monarhica aceste „dividende“ ar fi fost mai putin sigure: romanii ar fi trait o stare de exaltare a demnitatii nationale, care n-ar mai fi permis jefuirea sistematica a tarii.
    Vlad a riscat si a pierdut. Stanculescu n-a riscat nimic, intrucit ideea monarhica nu-i era clara, in sensul stoparii efectelor de jaf internationalizat care s-ar fi declansat prin coruperea factorilor de decizie din Romania postceausista.
    Ce a cistigat totusi Vlad? Integritatea teritoriala. Fara planul Vlad (cu Securitatea fidela dictatorului, prin urmare), Romania ar fi intrat in razboi civil, apoi ar fi fost pacificata prin interventie internationala si „iugoslavizata“.”

    Al doilea editorial in editia de astazi a revistei VIP.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s