Congresul UDMR: „in bed with the enemies”

Chiar dacă televiziunile de ştiri ne vor obliga să urmărim pas cu pas divorţul lui Irinel Columbeanu, când, care, cum merge la Tribunal şi ce spune, subiectul politic serios al zilei este totuşi congresul UDMR, ce se va desfăşura la Oradea începând de sâmbătă. Nu cred că trebuie să cultivăm aşteptări exagerate referitor la ceea s-ar putea decide la acest congres în legătură cu guvernarea. Congresul nu este despre participarea sau nu la guvernare, ci despre leadership şi, într-un plan mai larg, despre situaţia destul de dificilă în care UDMR se găseşte astăzi. Discuţia despre guvernare va exista, fără îndoială, dar abia după ce noul leadership va fi legitimat, iar direcţiile strategice de urmat vor fi lămurite în interiorul Uniunii.

Spun că astăzi UDMR nu e neapărat în cea mai bună formă a sa. Sub conducerea echilibrată a lui Marko Bela, ea s-a aflat 13 ani la guvernare, ceea ce a creat, fără îndoială, avantaje, dar în acelaşi timp a şi erodat semnificativ elita politică maghiară. Atât în raport cu electoratul propriu, cât şi cu partenerii de pe eşicherul politic românesc. E greu să fii „fata în casă” a tuturor coaliţiilor de guvernare, fără ca acest lucru să nu aducă după sine şi un anumit tip de neîncredere.

Congresul găseşte UDMR sub mai multe tipuri de presiuni. Cea mai importantă vine din partea propriilor alegători, care resimt, la fel ca şi românii, consecinţele economice şi sociale dezastruoase ale unei guvernări la care Uniunea este asociată. Sondajele de opinie în care UDMR a ajuns la cote minime în ultimii 20 de ani, arată că satisfacţiile simbolice, de tipul legii educaţiei naţionale, nu compensează sărăcia şi lipsa de perspective. Ele sunt valide mai degrabă pentru elită, dar nu şi pentru electoratul maghiar, care nu „mănâncă pe ungureşte”.

Un al doilea tip de presiune vine din partea puterii băsesciene, interesată cu orice chip să ţină UDMR în plasa coaliţiei de guvernare. Din acest unghi, disponibilitatea puterii la concesii este nelimitată. După legea educaţiei naţionale, Uniunii i s-a oferit de către Băsescu şi ai lui posibilitatea de a adopta în actuala sesiune parlamentară statutul minorităţilor naţionale, un act normativ „pus la frigider” de foarte mulţi ani. Îndrăznesc să cred că puterea va uza şi de alte „argumente”, mai puţin „politice” şi „ortodoxe” pentru a determina liderii Uniunii să rămână în tabăra sa. Cred că se înţelege despre ce vorbesc. După cum aceeaşi putere s-ar putea să cedeze şi la ideea coborârii pragului electoral la 3%. Deşi în acest caz, nu ştim foarte bine dacă o face în interesul UDMR sau al unui alt, nou partid maghiar.

Aici avem al treilea tip de presiune. Actuala conducere a UDMR are o relaţie ostilă cu guvernul Orban Viktor, instalat agresiv la Budapesta după ultimele alegeri. E limpede pentru orice observator că acesta şi-ar dori un alt leadership la nivelul Uniunii, după cum e limpede că încurajează formarea unor structuri politice alternative în rândul maghiarimii. Faptul că centrele finanţate de guvernul maghiar pentru acordarea dublei cetăţenii funcţionează fără legătură cu UDMR, că ele sunt instrumente de propagandă pentru pastorul Tokes şi probabil şi factor de recrutare de membri pentru un nou partid, indică o anumită strategie, cu resurse instituţionale. Analiza ne arată că de acest proces de segmentare a UDMR nu e străin nici Traian Băsescu.

Congresul UDMR se desfăşoară aşadar cumva „in bed with the enemy”.  O altă presiune vine din partea opoziţiei, care spune, pe bună dreptate, UDMR că strategia de a se replia la nesfârşit după câştigător şi de a participa la guvernare s-ar putea să nu mai funcţioneze în mandatul următor. Şi sunt filiale UDMR, precum cea de la Oradea, dar şi altele, care împărtăşesc mai degrabă dorinţa de colaborare cu USL.

Este deci o ecuaţie complicată, ale cărei efecte le vom afla nu neapărat sâmbătă, ci mai ales în săptămânile viitoare…

P.S. Personal eu îi doresc succes lui Kelemen Hunor, cu care am colaborat bine în Parlament şi pe care-l cunosc ca un om normal la cap, de spirit şi cu aversiune faţă de excese. Deşi puterea PD-istă, alături de cea budapestană, ar putea să-i pregătească surprize, aşa cum scrie Inpolitics.

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Uncategorized

3 răspunsuri la „Congresul UDMR: „in bed with the enemies”

  1. Pingback: Dan Mihalache: Congresul UDMR: „in bed with the enemies” « Blogul galben al lui Gondolin

  2. PAPASTRATOS

    Interesanta analiza si interesante supozitii !
    Nu stiu de ce, citind aceste randuri ma trimite cu gandul la un „Deja Vu”-vezi Congresul PSD.

  3. Emil

    Ce ii tine in pat cu dusmanul ?
    Sa-i lipseasca “sexapeal-ul” USL-ului in asa masura incat sa-l faca indezirabil , sa fie “comunitatea de bunuri” care sa faca dificil “partajul” sa fie “secrete de alcov” care ar deveni publice intr-un divort cu scandal ? Cert este un lucru, unicitatea acestei grupari politice pentru maghiari si lenea electoratului romanesc dezabuzat contribuie deopotriva la longevitatea unui grupuscul politic la urma urmei in fruntea bucatelor tarii de atata amar de vreme. Aparitia unei “alba ca zapada” la maghiari ar insemna pentru ei intrarea in derizoriul politic pentru o buna bucata de vreme , in cazul lor sintagma “si si” nu merge, la ei valabil este doar “ori – ori”, nu este loc pentru doua partide maghiare in primplanul politicii din Romania .
    Pe de alta parte paternul marelui hipnotizator de la Cotroceni este , se vede treaba, la fel de eficient pentru parlamentarii UDMR cum este si pentru cei UNPR. Cu morcovul spanzurat in fata magarusului si cu nuielusa in mana birjarul numarul unu al poticii romanesti trage teleguta Aliantei, prin gropi si hartoape , prin zapezi si prin viscol, intr-un cuvand pe unde ii pofteste inima . Putem spera ca mai devreme sau mai tarziu , de preferat ar fi mai devreme, UDMR isi va da seama ca isi pregatesc sinuciderea in direct si ca abandonarea unui partener bezmetic nu pune probleme de onoare cat probeme de supravietuire si ca nu merita sa iti pui capul pe butuc de dragul satifacerii orgoliului nemasurat al unui personaj fara simtul masurii , al dialogului si al bunei cuviinte la urma urmei. emil_stefarta@yahoo.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s