Despre „depolitizarea administraţiei”: consens, realism şi debarasarea de ipocrizie

Mi-e frică de Emil Boc. Chiar şi atunci când anunţă sau îşi propune iniţiative pe care şi eu le-aş considera necesare sau la care aş subscrie. Cum e cazul depolitizării funcţiilor din administraţia publică despre care premierul a vorbit la recenta şedinţă a PD-ului. Spun mi-e frică, pentru că îmi pare că, sub nevoia de a rezolva o problemă reală, practica partidului-stat PD va mai găsi o şmecherie în vederea consolidării şi autoperpetuării la putere. Boc a mai vorbit despre depolitizarea funcţiilor din administraţie şi cu ocazia discursului său de investitură din decembrie 2008. După care au urmat reglementări aberante, contestabile şi contestate, care nu urmăreau decât fixarea clintelei politice PD-iste pe aşa-zisele posturi din „deconcentrate”. Procese succesive au făcut ca astăzi, în diverse instituţii din ţară, să avem câte trei directori concomitent. Un PNL-ist dat afară de „marea coaliţie” PSD-PD, care a câştigat procesul, un PSD-ist epurat după plecarea partidului său de la guvernare, care a câştigat şi el procesul şi, în fine, PD-istul instalat de actuala putere. O aiureală totală.

Sunt perfect de acord că cercul vicios al politizării structurilor administraţiei trebuie, la un moment dat, întrerupt. Şi, de aceea, aş putea subscrie iniţiativei lui Boc. Sub câteva condiţii:

În primul rând, pentru a da durabilitate în timp unei reglementări privind funcţia publică e nevoie de un consens politic între putere şi opoziţie. Prin urmare, o eventuală legislaţie nu poate fi doar rezultanta voinţei arcului guvernamental. Istoria ne arată că sub presiunea propriei clientele fiecare nouă putere va fi tentată să modifice legislaţia funcţiei publice în propriul interes. Directorii de deconcentrate vor fi puşi să aibă contracte de management, cum s-a întâmplat acum mai câţiva ani, se vor organiza noi concursuri, există o mie de tertipuri care pot fi aplicate. Deci fără dialog, reglementarea nu va rezista în timp.

În al doilea rând, cred că trebuie să fim realişti şi nu demagogi în ceea ce priveşte numărul numirilor din administraţie pe care le operăm politic. Sigur că toată lumea spune, inclusiv Boc, ca să sune bine şi să fie politically correct, că de la secretar de stat în jos toate numirile în administraţie trebuie operate pe criterii profesionale. Nu se poate acum aşa ceva în România! S-a văzut că nu se poate şi atunci când s-a încercat transformarea prefectului în înalt funcţionar public. Consecinţa a fost că un număr de oameni politici au devenit brusc aşa-zişi înalţi funcţionari publici, iar la fiecare schimbare de putere, pentru a-i îndepărta, s-a „îngrăşat” un corp de inspectori guvernamentali.

Dacă într-adevăr dorim o reglementare durabilă şi nu propagandistică, este aşadar nevoie de realism în ceea ce priveşte aprecierea limitei între funcţionarii numiţi politic şi funcţionarii de carieră. Am putea, de pildă, conveni că în ceea ce priveşte unele direcţii deconcentrate în judeţe, de care depinde aplicarea politicii guvernului în teritoriu (să zicem muncă, sănătate publică, învăţământ chiar), statutul conducătorilor de instituţii să fie bazat pe decizie politică. Nu şi în cazul unor servicii pur tehnice. Pentru că nu văd ce legătură ar avea, de pildă, Inspectoratul de Metrologie sau Registrul Auto, cu politica guvernamentală.

În Statele Unite ale Americii există un document public şi foarte interesant care se cheamă The Plum Book, după culoarea coperţilor lui. El enumeră toate funcţiile din administraţia federală americană, specificând în dreptul fiecăreia dacă e vorba de un political appointee sau de career appointee. Are câteva sute bune de pagini. Cam de aşa ceva ar avea nevoie România acum pentru a ne debarasa de ipocrizia colectivă în care trăim: când e vorba de numiri trebuie hârtie de la partid, când e vorba să fie daţi afară, toţi îşi amintesc brusc că au fost profesionişti, fără legătură cu partidele. Vezi şi cazul „celebrităţii” din aceste zile Blejnar.

Cam aşa văd eu depolitizarea funcţiei publice: consens între partide, realism şi abandonarea ipocriziei.

Nu cred însă că şi domnul Boc gândeşte la fel. Şi tocmai de aceea mi-e teamă că ceea ce a anunţat sâmbătă nu va fi decât o nouă „colectă” de şpăgi de la şefii de deconcentrate, la jumătate de mandat şi o ocazie de a se debarasa de ultimii PSD-işti sau PNL-işti rămaşi întâmplător în administraţie.

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Uncategorized

6 răspunsuri la „Despre „depolitizarea administraţiei”: consens, realism şi debarasarea de ipocrizie

  1. Emil

    „Politically correct” si guvernul Bog sunt notiuni antinomice , prezumtia de buna credinta este greu de crezut ca se poate aplica dupa „pogromul administrativ” din ultimii ani . Oricat de atent si animati de bunacredinta veti incerca sa participati la intabularea unui cod al stabilitatii si competentei in administratie veti constata finalmente ca tot de o pacaleala va fi vorba. Alegeti dumneavoatra acel palier al administratiei unde putem vorbi despre competenta cu mana pe inima , prin urmare parasiti speranta ca fie si in al doisprezecelea ceas actuala guvernare poate gandi si cu atat mai putin a actiona cu buna credinta . Este inca un moment in care sub ambalajul unei gandiri cartesiene de tip european se ascunde siretenia si perfidia balcanica de cea mai joasa speta . Concluzia este : Fiti optimist se poate si mai rau !

  2. Pingback: Dan Mihalache: Despre „depolitizarea administraţiei”: consens, realism şi debarasarea de ipocrizie « Blogul galben al lui Gondolin

  3. acum, aceatsa discutie este imposibilia, pentru ca PD vrea totul, si vrea acum.
    Cand USL va guverna, OD (si altii, de vor fi fiind) vor accepta un astfel de pact (gandidu-se ca il vor incalca, de vor putea…) pentru ca decat nimic, mai bine un pic.
    Depinde de (1) vointa liderilor USL si (2) de raporturile dintre acestia si baronii locali, daca depolitizarea functiilor publice va reusi si de cat de adanca va fi aceasta. Doi factori pe care acum nu ii pot masura.

  4. Guvernul Boc si depolitizarea … e bancul zilei.

  5. Da, corect, este nevoie de un pact intre putere si opozitie, dar as mai adauga doua conditii:
    – acest pact sa fie transparent, clar formulat (fara ambiguitati si portite pentru cine e la putere), iar aplicarea lui sa poata fi monitorizata in orice moment de presa si societatea civila;
    – pentru un astfel de pact, este nevoie de credibilitatea partilor; or, in acest moment, in materie de depolitizare (ca si in multe altele), credibilitatea basistilor este zero.

  6. Dubito

    Eu unul nu-mi fac iluzii ca se va realiza vreodata depolitizarea functiilor publice in Romania. Doar nu putem incredinta oricui sarcina de a aduna „malaiul” pentru partid si de a proteja clientela proprie, nu ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s