Opoziția: nevoia unei riposte radicale

Astăzi guvernul își angajează răspunderea în fața Parlamentului pentru a 12-a oară în actuala legislatură. De data aceasta, în premieră, pentru a „soluționa” într-o manieră arbitrară conflictul cu puterea judecătorească, putere care a dat câștig de cauză prin numeroase sentințe profesorilor. Practic, niciuna dintre reglementările importante – că vorbim de Legea Salarizării, de Legea Educației, de Codul Muncii și acum de Codul Dialogului Social – nu a trecut prin dezbatere parlamentară. Ce rost mai are legislativul în noua „ecuație constituțională” instituită de regimul Băsescu-Boc – rămâne sub semnul întrebării.

După completarea Curții Constituționale pe principiul „votăm până iese cine trebuie”, tendința de arbitrar a executivului s-a accentuat de la o lună la alta. Mai întâi a fost validarea UNPR-ului, ca forță politică parlamentară, ceea ce nu se întâmplase în ultimii 20 de ani cu nicio dizidență politică. Apoi brutalitatea cu care a fost impus președintele Radioului public, apoi șirul nesfârșit de asumări pe orice proiect de lege important, care risca să iasă din Parlament într-o formă modificată în raport cu dorințele guvernului. Nu mai vorbim de număratul voturilor de către doamna Anastase.

Și când nu are majoritate, PD-ul a găsit o soluție: pleacă pur și simplu din sală. De vreo 7 săptămâni senatorii pediști se retrag discret lăsând plenul Senatului în lipsă de cvorum atunci când e vorba de alegerea celor doi reprezentanți ai societății civile în Consiliul Superior al Magistraturii. Ce mai contează că activitatea CSM se află în stare de ilegalitate de la începutul anului? Că orice magistrat care devine subiectul unei decizii a CSM poate să obțină câștig de cauză în instanță pe acest temei. Ce mai contează Mecanismul de Cooperare și Verificare în domeniul justiției, care privește și activitatea CSM, mecanism de care atât domnul Băsescu, cât și prepușii săi făceau atâta caz la începutul anului? A contat doar faptul că CSM-ul nu ieșise în componența dezirabilă pentru actuala putere și ca atare el va fi completat și funcțional abia când vor exista garanții că toți cei de acolo execută fidel ordinele Controcenilor. Acest tip de „viol” instituțional este girat cu servilism de Curtea Constituțională a României, despre al cărei președinte aflăm că are un frate recompensat cu vămuirea șpăgilor din inspecția cazanelor și centralelor termice.

După același principiu „facem ce vor mușchii noștri” se prefigurează și modificarea, probabil tot prin asumarea răspunderii, a legislației electorale, pentru a salva PD-ul de la un previzibil scor dezastruos. Alegerea primarilor dintr-un singur tur, coborârea pragului electoral și votul prin corespondență sunt elemente gândite de strategii PD-iști pentru a distorsiona voința populară. S-a mai inventat și o tactică nouă: acolo unde nu sunt candidați și pedeii nu pot câștiga – am în vedere alegeri parțiale – nu mai organizăm scrutine, sub pretextul că nu sunt bani. De vreo săptămână discutăm în acest registru halucinant tema Primăriei Băii Mari.
Unde sunt candidați și șanse de a câștiga se reinventează fie „doctrina bâtei”, ca pe vremea legionarilor, precum în județul Tulcea, fie strategia camioanelor cu piatră ca în județul Constanța, fie „teoria frigiderului” ca în Prahova.

Configurația acestui tablou ne arată, din păcate, o putere capabilă să facă orice pentru a câștiga alegerile. De la modificări legislative și instituționale, la fraudă și investiții masive de bani. Și eu împărtășesc părerea unor analiști că suntem într-o altă etapă în ce privește evoluția sistemului democratic din România. Desigur, orice formațiune aflată la guvernare a recurs, în perioade electorale, la diverse mijloace de a-și maximiza scorul și minimiza erodarea. Dar erau mijloace „light”, care priveau de regulă planificări de cheltuieli sau alocări bugetare, în cel mai rău caz mici modificări ale legislației electorale, precum chestiunea cu decuparea colegiilor. Au existat întotdeauna limite, să le spunem ale bunului-simț democratic, care n-au fost încălcate. După cum și transferul de putere s-a făcut întotdeauna în mod pașnic. De data aceasta însă, ne aflăm în fața unui sistem care își propune, cu orice preț și cu orice mijloace, perpetuarea la putere. Fără să-și autoimpună niciun fel de limită, pe fondul unei atitudini pasive a populației, dar și a mediilor externe, interesate mai degrabă de consecințele multiplelor crize și mai puțin de respectarea standardelor democratice într-o țară membră UE.

Opoziția se află așadar într-o situație cu totul nouă. Care impune poate mijloace mai radicale de luptă politică. Ea, opoziția, a acționat în paradigma democratică, cu instrumentele care derivă din aceasta. În timp ce puterea nu mai joacă după aceleași reguli. Poate este de luat în calcul o acțiune de boicot parlamentar care să atragă atenția și Uniunii Europene și, de ce nu, într-o perspectivă mai lungă, părăsirea Parlamentului de către partidele din USL. Că tot nu contează că sunt acolo…

Anunțuri

13 comentarii

Din categoria Uncategorized

13 răspunsuri la „Opoziția: nevoia unei riposte radicale

  1. Boicu Alin

    Nu mai înţeleg strategia PNL. De 1 an de zile sunt tot mai năuc şi nu mai îndrăznesc să „comentez” dar cu asta (cu ceea ce se sugerează în această postare) se trece un prag, se intră într-un domeniu nou…
    Se face jocul „strategilor portocalii”!
    Cine tot pune caru înaintea boilor în Statul Major? Dacă 1 singură premisă fundamentală e „otrăvită” se poate construi după aceea, riguros, o strategie proastă cu aparenţe de „optim”, „maximizare”, etc.
    Apelând la instituţiile europene prematur săriţi peste câteva etape obligatorii… Desconsideraţi proprii simpatizanţi (pentru că nu apelaţi la ei) şi daţi un semnal de SLĂBICIUNE. Contra-atacurile posibile sunt multiple şi extrem de puternice (sic)
    De ce nu RADEŢI mai întâi „frica subterană” a oamenilor? TOATE partidele sunt percepute ca fiind „la vârful puterii”, oamenilor nu le-ar mai fi teamă să iasă dacă îi cheamă un partid mare! E aşa simplu! Un miting în Herăstrău sau în (fostul) Libertăţii poate fi controlat! Tema „ordine şi respect”, sau „demnitate naţională” … Nu se poate omite această etapă doar pentru că unora le e frică de rezultat!!!
    Alin

    • Arogantu'

      @Alin
      Sintem la doi ani si jumatate de la alegerile parlamentare, timp in care Puterea a ignorat absolut toate obiectiile Opozitiei.
      Mai mult de atit – declara fara urma de jena ca se pregateste sa cistige alegerile. Prin ce mijloace – s-a (deja) vazut: batai, mita, furt. Nu m-ar mira sa apara si crimele.
      Crezi ca este prematur sa apelezi la instantele comunitatii DEMOCRATICE din care face parte Romania ? Daca nu acum – atunci cind ? Cind vei fi deja in situatia cetatenilor din Belarus ? Cind nu vei mai avea UN ZIAR care sa critice Puterea, O TELEVIZIUNE care sa faca acelasi lucru ?
      Ma tem ca s-a asteptat PREA MULT inaintea unor masuri radicale.
      Stiu ca toata lumea asteapta cu sufletul la gura FESTIVALUL CASCAVELEI din 14-15 Mai, dar aceasta asteptare inseamna timp pierdut fara folos: nici Blaga nu va iesi din actuala stare de amorteala. Are in spate oameni care mai au de incasat dividende de la ultimele rinduri de alegeri …
      Intr-un singur caz se poate spera ca Blaga s-ar putea alatura unei actiuni impotriva lui ba’SECU (capul rautatilor): daca nu este santajabil.
      Greu de crezut … (Die hard 1,2,3,4) 😀

  2. Arogantu'

    Sa privim lucrurile intr-un mod pragmatic: PD si Basescu nu vor fi deranjati prea tare de retragerea din Parlament !
    Au ei chef de modificarea ‘constitutiei’ cum ii este ciinelui a linge sare ! 😀
    Vor schimba doar refrenul temei de atac – vor clama ca nemernica de Opozitie se pune contra ‘reformei’.
    La cit sint de marginiti – ar fi in stare sa fredoneze toata ziua acest refren, fara sa-si dea seama ca ‘reforma’ a capatat, deja, conotatii puternic negative.
    Da, este o masura buna – dar numai in ultima instanta si coroborata cu presiuni externe suficient de puternice pentru a creiona perspectiva puscariei pentru actualii sprijinitori ai hotilor (nu numai pentru hoti).

  3. radu

    De acord cu @arogantu.

  4. Pingback: Dan Mihalache: Opoziția – nevoia unei riposte radicale « Blogul galben al lui Gondolin

  5. @Dan,
    Riposte radicale cu o armata de moderati si conservatori!? Glumesti, Moncher…

    • Arogantu'

      @Gabriela
      Pai vorbim de o armata care nu a fost obisnuita cu FRONTUL …
      Ce sa-i faci – moderati sau nu, conservatori au ba trebuie sa utilizeze mijloace democratice. Chiar daca, asa cum sugereaza autorul, ceva mai radicale decit dezbaterile parlamentare.
      Ca un contra-exemplu la conducerea prin caprarie ! 😀

  6. dmihalache

    @ alin boicu: inteleg destul de greu care sunt obiectiile tale. Ce prag se trece? Cum se face jocul lui Basescu? Fii mai coerent …Eu am prezentat tabloul situatiei de fapt. Ideea unui miting exista. Si ce rezolva el?

    • Boicu Alin

      Ok, să fiu explicit:
      1. Se trece pragul către „mijloace mai radicale de luptă politică”? Acestea nu sunt ULTIMELE mijloace de luptă politică democratică?
      „Nu au efect” la populaţie iar UE se poate indigna declamativ dar nu vad de ce ar mobiliza resurse pe o directie complet noua pentru istoria sa (creând un precedent periculos) în acest loc şi în aceste vremuri…
      Boicotul sau parasirea parlamentului nu sunt decât o trecere ireversibilă şi benevolă a opoziţiei pe o poziţie net inferioară fără ca acest gest să fie cerut de oamenii care i-au trimis în parlament.
      Va uşura în fapt tocmai acele manevre nedemocratice pe care afirmă că vrea să le sancţioneze.
      Poate crea unor politicieni impresia că fac ceva – şi cam atât.
      Pentru populaţie va fi doar „lupta politicianistă” acolo, în sferele puterii, un gest „al clasei politice”…
      OPOZIŢIA ALEGE TERENUL CARE ESTE FAVORABIL PD ŞI ALEGE ARMELE PE CARE MERCENARII PD LE MÂNUIESC CEL MAI BINE (MANIPULAREA PERCEPŢIEI)
      2. Mitingul şi dezbaterea deschisă (în piaţă) SUNT PE TERENUL CEL MAI NEFAVORABIL pd-ului.
      Sunt forme implicite de conectare a populaţiei la cutumele şi la valorile normalităţii DACĂ SUNT BINE PROIECTATE.
      Oferă posibilitatea unui atac „win-win”: fie apare un „feed-before” şi pd nu mai organizează alegerile (devin şi previzibili, acesta va fi principalul lor obiectiv!) fie participarea se dezvoltă lent şi oamenii se mobilizează treptat, din aproape în aproape, devenind agenţi electorali (cei mai buni – cei care nu sunt membri de partid)
      Mitingul nu mai trebuie evitat pentru că ar „incita la revoltă”, ca în 2010. Trebuie evitat numai dacă debarcarea puterii este… prematura… DAR ÎN ACEST CAZ PENTRU CE BOICOTUL?…
      Oamenii trebuie să fie învăţaţi să şadă democratic aşa cum înveţi un copil să meargă.
      Populaţia nu „este pasivă”, populaţia este „pasivizată” continuu de pd, cu efort. Există la oameni o „teamă de autoritatea subterană” pe care opoziţia o poate dizolva printr-o serie de mitinguri. Organizate sâmbăta dimineaţa, nu miercuri dimineaţa. Anunţaţi o temă generală. Pd se va chinui să „închidă breşe” (cum e asta, cu Botiş)… În ziua mitingului atacaţi zonele neapărate care ţin de minciună-adevăr, furt, incompetenţă, sfidare-demnitate…
      Anunţaţi oamenii că lupta e lungă, vor reveni cu prietenii lor. CONTROLAŢI LISTA REPREZENTANŢILOR PARTIDELOR care sunt prezenţi la miting, atât!

      Pentru ca pd să nu mai acţioneze în continuare ÎN AFARA terenului pe care este permisă lupta politică într-o democraţie trebuie să fie îmbrânciţi înapoi. Altfel vor reuşi să determine o prezenţă extrem de scăzută la urne (de ex imprimând subteran teama) şi…
      Alin

  7. Arogantu'

    @Alin
    Nu stiu daca va avea sau nu efect la electorat un eventual boicot parlamentar – dar, in opinia mea, nu (NUMAI) ELECTORATUL ar fi tinta unui asemenea demers. Sau NU IN PRIMUL RIND electoratul.
    Pentru o Putere care prezinta ca pe o mare realizare orice gest marunt de politete al vreunui functionaras de la Brussels – o palma reprezentata de o declaratie la nivelul PE sau al Consiliului va fi resimtita din plin. Mai ales daca ea va fi multiplicata prin reluarea ei de catre Opozitie de fiecare data cind Puterea ar mai incerca sa se laude cu ‘victorii’ …
    Iata, asadar, ca nu vorbim de o simpla ‘declamatie’ si, mai ales, ca nu va fi nevoie de mobilizarea de resurse materiale !

    Da, ai dreptate – FRICA a reinceput sa se insinueze in societatea romaneasca si DA, ea poate fi contracarata prin solidarizare inclusiv prin mitingurile care pot fi organizate chiar si dupa o eventuala retragere din Parlament.

    Cind Puterea a dovedit ca nu ia in considerare dialogul cu Opozitia si cu societatea ca metoda de gestionare democratica a treburilor cetatii – nu ajuta cu nimic preceptul crestinesc al intoarcerii celuilalt obraz ! 😀
    Atunci iei o maciuca mai mare – iar DELEGITIMAREA EXPLICITA reprezentata prin retragerea din Parlament este o maciuca destul de noduroasa.

    • Buna ziua! Ce credeti despre relatia dintre PDL si UNPR, vi se pare ca raporturile de parteneriet politic sunt clare , ca exista obligatii din partea UNPR care sa-i determine sa riste la nasfarsit sa sustine PDL-ul . Sunt atat de inafara legii ca formatiune politica, neconstitutionala, si nu pot supravietui politic in alte conditii? Ce parere aveti? Mie nu mi se pare ca forma o problema atat de grava, ar fi o problema pentru societate daca nu ar avea un cuvant de spus, totusi reprezinta un vot electoral fiecare membru ales .

  8. Arogantu'

    @rares
    Ce ‘risca’ UNPR sustinind PD ?
    UNPR este ‘partid politic’ inregistrat ca atare, conform legii – deci nici pomeneala de ‘neconstitutionalitate’ din acest punct de vedere.
    Buba-i in alta parte: UNPR NU A CANDIDAT in alegerile pentru actuala legislatura, deci ocupa ILEGAL functii de conducere in structurile parlamentare (inclusiv grupul parlamentar UNPR este constituit cu incalcarea regulamentelor Parlamentului), iar asta se intimpla cu contributia PD la incalcarea respectivelor regulamente.
    Nimeni nu contesta ca parlamentarii care au EXECUTAT crearea UNPR ar avea in spate voturile alegatorilor, dar … DAR aceste voturi au fost DETURNATE de la atribuirea lor initiala catre un candidat al PSD si/sau PNL.
    Foarte curios mi se pare un alt lucru: se foloseste argumentul ca parlamentarii grupati in UNPR reprezinta optiuni ale alegatorilor, dar:
    1. Optiunile erau legate de partidul cu care s-a identificat respectivul la momentul alegerilor (NICI UNUL nu a candidat ca independent, nu-i asa ?).
    2. Proiectele de modificare a legilor electorale (vinturate de PD) propun introducerea votului uninominal majoritar (intr-un tur sau in doua – nu are importanta pentru ceea ce vreau sa subliniez).
    Atunci cind colegiul este cistigat (cu 30% sau cu 60%) de unul dintre candidati – ceilalti 70% sau 40% ramin FARA NICI O REPREZENTARE A OPTIUNII LOR IN Parlament.
    Lucru pe care actualul sistem de vot il corecteaza, de bine de rau.
    In acest caz – nu mai are importanta faptul ca 40% sau 70% dintre alegatorii unui colegiu nu sint reprezentati in Parlament ?

    PS Am incercat sa raspund unei preocupari reale, chiar daca pare cam … diversionista ! 😀

  9. Arogantu'

    @rares
    PS
    Problema UNPR este una singura: FRAUDA MORALA.
    Au candidat cu un program asemanator (sau chiar identic) celui al partidului din partea caruia au candidat, DAR au decis sa sprijine un cu totul alt program – cel al PD.
    Cum ziceam – FRAUDA MORALA. Uriasa !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s