Euro, non-euro: sau cum luăm pe șest decizii pentru viitor

Înțeleg  că decizia de a renunța la obiectivul 2015 pentru aderarea României la zona Euro era strecurată undeva discret în draft-ul Programului de convergență care urma să fie trimis Uniunii Europene. Și doar faptul că cineva a remarcat acest lucru a generat o dezbatere pe o temă, care, în mod normal, ar fi trebuit să facă obiectul unui consens național. Nu e prima dată când puterea lui Băsescu procedează în această manieră, angajând decizii pentru România care vor trece dincolo de limitele de timp ale mandatului său și ale acestui guvern.

Eu nu sunt foarte mare expert în criteriile tehnice care țin de aderarea la zona euro. În legătură cu acest subiect aș face însă trei observații:

1.   Lipsa de transparență și dezbatere în raport cu ceea ce înseamnă o decizie strategică națională. Actuala putere stabilește fără un minim dialog ținte care, din păcate, vor trebui respectate și onorate de orice altă putere  viitoare. Pentru că odată asumate, ele nu mai sunt ale lui Băsescu, Boc sau Ialomițeanu, ci devin ale României. Iar schimbarea parametrilor care au fost odată angajați în numele țării nu va fi ușoară. Nu e doar cazul chestiunii cu zona euro. Am în vedere și Scrisoarea de intenție cu Fondul Monetar Internațional, semnată de domnii Isărescu și Ialomițeanu, care a trecut relativ neobservată în spațiul dezbaterii publice și care conține prevederi constrângătoare pentru viitor.

2.    Din punctul meu de vedere, renunțarea la o aderare mai rapidă la zona euro nu înseamnă decât preferința pentru un spațiu necontrolat al jocurilor cu inflația sau cursul de schimb și prelungirea preeminenței Băncii Naționale. Zona euro este una a rigorii și ordinii care, nu-i așa, nouă nu ne place. Într-o Românie integrată în zona euro, Banca Națională ar fi cel mult o instituție statistică și nu s-ar mai putea juca cu elemente care țin de curs și de inflație. Decizia va fi la Frankfurt, la Banca Centrală Europeană. Eu unul m-aș simți mai liniștit.

Nu știu care ar fi impactul negativ al aderării la zona euro, de vreme ce toată lumea în România își face calcule în această monedă, nu în leu. Poate pe exporturi, deși acolo aprecierea leului în raport cu euro mai degrabă dăunează, nu ajută. Economiștii ar trebui să explice!

3.    Nu pot să nu remarc că de fiecare dată când guvernele au fost puternice și profesioniste, Banca Națională și-a îndeplinit în parametri normali rolul. Că a fost vorba de executivele conduse de Nicolae Văcăroiu, Adrian Năstase sau Călin Popescu-Tăriceanu. Când guvernele au fost slabe și neprofesioniste, Banca Națională a făcut ce a vrut ea, prevalându-se, desigur, și de relațiile privilegiate ale guvernatorului cu instituțiile financiare internaționale. S-a întâmplat și pe vreme lui Ciorbea-Radu Vasile, se întâmplă și acum. E o temă de meditație pentru viitor.

 

P.S. Apropo de Banca Națională, am urmărit zilele trecute o intervenție halucinantă a purtătorului de cuvânt al BNR, un anumit domn Mugur Șteț, absolvent al Politehnicii și al Academiei Diplomatice. Domnia sa, analist și filosof al tranziției, ne-a explicat că nu prea înțelegem noi cum e cu tratatele Uniunii Europene, dar în schimb a ținut să ne spună cum românii n-au educație pentru capitalism, împrumutând din agresivitatea verbală a tălmăcenilor și vișanilor. Poporul e vinovat. Economia nu produce. Nu suntem competitivi. Nu cumpărăm terenuri agricole. Avem însă o excepțională Bancă Națională a României. O oază de inteligență într-o mare de tâmpiți. Încep să mă întreb dacă în spatele filosofiei băsesiste de distrugere conștientă a statului nu se află cumva acești „ideologi” ai BNR…

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Uncategorized

3 răspunsuri la „Euro, non-euro: sau cum luăm pe șest decizii pentru viitor

  1. AS

    pai nu va mai intrebati, ca e stiut de cand lumea ce zace prin bnr, bnr care sta pe un munte de bani ca sa mentina o moneda nationala total aiurea! 37 miliarde rezeva valutara, pt cine si ce produce ea? o moneda este sustinuta economic nu speculativ. dar facem zei si zeus din toti trantorii din bnr!

  2. Arogantu'

    Decizia de a apela la imprumuturi externe (FMI si CE) s-a luat la fel de netransparent; ba chiar prin incalcarea legislatiei (fara acordul prealabil al Parlamentului).
    Nu stiu daca toate aceste incalcari ale legilor n-ar trebui sa fie capete de acuzare intr-un proces al ‘marii tradari nationale’ …
    Ar putea figura acolo inclusiv legea educatiei nationale, ca si legea regionalizarii – in forma trecuta tacit prin Senat.

    Hristos a inviat !

  3. Cotizo

    Extrem de corect punctat…
    E un joc foarte putin transparent, atat ca tehnica cat si ca miza. Romania e condusa de un grup de „vatafi” – oare pe cine reprezinta? Foarte ciudate vremuri, oricum…