Un nou instrument politic al puterii: regionalizarea

După declarațiile recente ale președintelui Traian Băsescu, dezbaterea privind regionalizarea a început să capete amploare. Cu atât mai mult cu cât au apărut pe surse și primele hărți care descriu intențiile puterii de a reorganiza administrativ-teritorial România pe 16 regiuni. O primă privire asupra acestora învederează clara intenție de a redesena echilibrele de putere locale în favoarea formațiunilor aflate vremelnic la guvernare.

Astfel, o regiune grupând Aradul, Timișul și Caraș-Severinul ar asigura, nu-i așa, o preeminență politică pedistă. Maramureșul, împreună cu Bistrița și Clujul ar putea fi câștigate cu puțin efort de către același partid. UDMR-ului i se dă satisfacție prin gruparea județelor Mureș, Harghita și Covasna într-o structură ce reproduce fosta Regiune Autonomă Maghiară și unde nu ar fi probleme pentru formațiunea etnică de a câștiga majoritatea în administrația locală. Dacă ținem cont de regula alegerii președintelui Consiliului Județean, și deci prin simetrie și a viitorului președinte de Consiliu Regional dintr-un singur tur, atunci gruparea județelor Bihor, Satu Mare și Sălaj ar putea oferi UDMR un al doilea „cadou regional”, pe lângă tradiționala secuime. Pentru că și aici populația maghiară ar trece de 30%. Mai departe s-a încercat și o grupare a județelor PSD-iste (de pildă Gorj cu Vâlcea sau Vrancea cu Galați, Brăila și Buzău) și rămân câteva regiuni „de echilibrare” unde, cel puțin pe actualele date privind aleșii locali, PD-ul ar putea să câștige. E o primă lectură politică a acestei hărți care, cel puțin în anumite cazuri, păcătuiește prin lipsa de logică de tip cultural, istoric, demografic și chiar prin lipsa de logică în ceea ce privește perspectivele dezvoltării economice și administrative.

Eu personal sunt de acord că discuția despre regionalizare trebuie purtată și, în acest sens, e nevoie de înfrângerea conservatorismelor administrative, care își fac loc mai ales din interese personale și de grup în toate partidele politice românești. Pe de altă parte, cred că avem tot dreptul să privim cu suspiciune această accelerare bruscă a procesului de regionalizare, ținând cont de faptul că mai toate inițiativele legislative cu care ne-a obișnuit puterea sunt mai degrabă orientate spre salvarea electorală a PD-ului și spre satisfacerea pretențiilor UDMR și mai puțin spre așezarea sănătoasă și pe termen lung a arhitecturii instituționale din România.

Prin urmare, nu cred că un asemenea proces de amploare poate fi derulat cu un an înainte de alegeri și în condițiile unui echilibru politic extrem de precar și a unor blocuri de partide aflate într-un conflict acut. Regionalizarea trebuie să fie un demers bine pregătit și mai ales rezultatul unui consens al tuturor forțelor politice semnificative. Știu că acest cuvânt, „consensul”, revine aproape obsesiv în textele mele, dar îmi mențin opinia că nu se pot clădi reglementări durabile, care să reziste în timp, fără un numitor comun la nivelul elitei politice.

Deocamdata, regionalizarea pare doar un nou instrument politic al puterii pediste.

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Uncategorized

3 răspunsuri la „Un nou instrument politic al puterii: regionalizarea

  1. o romanca

    Stop regionalizarii, stimate Basescu! Dumneata……… mrgi la mama ta acasa si lasa dreacu politica ca nu este pentru un operativ ca tine, la ordinele altor forte externe, stimabile! O simpatiznta psd, Timisoara p.s. Nu tot Ardealulu, Banatul este pd-ist, stimabili statisticieni……… va spun eu asta ca sociolog, basistilor! Pai nu va arde pe voi Dumnezeu? Vai mama vostra de slugi basiste, pupincuriste vb lui Badea!

  2. Socrate

    Bine scris si argumentat. Ar trebui facut si un studiu economic – CAT AR COSTA ? – intrucat TB, camarila si alianta toxica sunt efectiv iresponsabili economic.

    • Arogantu'

      @Socrate: Costurile unei asemenea reforme administrative sint inerente, dar ele sint minore. In esenta – se reduc la cheltuielile ocazionate de schimbarea inscriptiilor, antetelor, stampilelor, instruirea personalului in privinta noii organizari administrative. Marea problema o reprezinta ETAPIZAREA activitatilor premergatoare, iar problema fundamentala o reprezinta alcatuirea profilului unei euro-regiuni tipice. In aceasta chestiune nu ma pot pronunta deoarece nu cunosc directivele CE si nici suficiente exemple din Europa.
      Ar fi necesara prezentarea unor modele adoptate in tarile recent intrate in EU.
      Voi urmari astazi ‘Punctul de intilnire’ in speranta ca se va vorbi si despre altceva decit despre masinatiunile UDMR.
      TB, camarila si alianta toxica sint ULTIMII carora le-as lasa pa mina un asemenea proiect: ar fi in stare sa-l adopte PESTE NOAPTE, conform obiceiurilor lor heirupiste ! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s