Sunt lucruri mai importante decât regionalizarea lui Băsescu: de pildă relația cu China

În lume se petrec lucruri mai importante decât dezbaterea sterilă privind Constituția sau regionalizarea, dezbatere în care noi stăm blocați de vreo 3 săptămâni. Nu mă refer doar la Grecia, unde la ora la care scriu aceste rânduri sunt confruntări de stradă între manifestanți și poliție. Mă refer și la vizita în Europa a premierului chinez Wen Jiabao. Care este bilanțul acestei vizite? Care sunt consecințele vizitei numărului doi în ierarhia politică a superputerii chineze, superputere care stă pe o rezervă de 2,2 trilioane de dolari? 

China va ajuta acum Ungaria cu 1 miliard de euro. China vrea să crească legăturile comerciale cu Ungaria la 20 miliarde de dolari până în 2015, de la 8,7 miliarde de dolari anul trecut şi a aprobat deja creditul de un miliard de euro de la banca de dezvoltare a statului pentru finanţarea de proiecte în Ungaria. Totodată, Bank of China a încheiat un acord de cooperare de 1,1 miliarde euro cu producătorul ungar de chimicale BorsodChem, controlat de grupul chinez Wanhua Industrial. Cele două părţi au ajuns la un acord pentru construirea unui hub european de logistică pentru Huawei Technologies în Ungaria, dar şi a unor capacităţi de producţie pentru Shenzen Canyi Technology.

Guvernele german și chinez vor avea în curând o ședință comună, în urma vizitei aceluiași premier Wen Jiabao. În Marea Britanie cele două state au semnat acorduri comerciale de peste 2 miliarde de dolari și au promis să crească nivelul comerțului bilateral la 100 miliarde dolari până în 2015.

Este foarte semnificativ faptul că turneul premierului chinez a inclus doar Ungaria, Germania și Mare Britanie. România a fost ocolită, dovadă că ea nu mai este interesantă pentru partenerii chinezi, deși cu trei săptămâni mai devreme la București s-a aflat un membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez. Adică unul dintre primii 10 oameni în ierarhia politică a Chinei. Atâta cât cunosc eu regulile diplomației chineze și cred că le cunosc, el venise pentru a „testa piața” în perspectiva vizitei în Europa a premierului. Însă probabil că răspunsurile de la București au fost negative.

Cam așa stăm acum. Dincolo de banii dați Ungariei, Germaniei, Spaniei, dincolo de faptul că mulți văd astăzi în China un salvator al zonei euro este necesar să decriptăm semnificațiile pentru noi, pentru români: anume că România a reușit să-și piardă rolul de partener strategic al Chinei în Europa.

Acest rol a existat și înainte de 1989, atunci când Ceaușescu intermedia discuții între Nixon și Mao. A existat și după Revoluție, când chinezii au subliniat întotdeauna relațiile privilegiate pe care le au cu România. Poate un moment culminant în ultimii 20 de ani a fost perioada „virusului SARS”, când premierul Năstase a decis în semn de solidaritate să meargă într-o Chină izolată și terifiată. Personal am fost în China de nenumărate ori și știu din discuții cu cei mai înalți oficiali chinezi că acel gest nu va fi niciodată uitat.

Se conturaseră până în anul 2004 o serie de proiecte importante cu China: că era vorba de podul dintre Galați și Brăila, de centura de ocolire a nu știu cărui oraș, de o companie de telefonie mobilă. Din păcate, ele au fost abandonate.

România ar fi putut, în virtutea istoriei, tradiției și poziției sale, să joace un rol strategic în raporturile cu China, să fie liantul relației între China și Uniunea Europeană. Din păcate pare să fi pierdut și această oportunitate.

Semnificația vizitei premierului Wen Jiabao nu este că nu ne-a dat bani nouă, ci a dat bani Ungariei. Semnificația e că noi nu mai prezentăm un interes foarte mare pentru China.

O viitoare guvernare va trebui să lucreze foarte serios asupra acestui subiect.