Ce fel de „democrație” vrem noi să construim

Aș fi scris câteva rânduri despre concluziile alegerilor de la Maramureș și Neamț, mai ales că săptămâna trecută am avut ocazia să observ direct campania electorală de la Baia Mare. Însă realitatea politică românească are o dinamică amețitoare, generând aproape zilnic teme noi, unele cu adevărat importante. De pildă discuția despre comasarea alegerilor parlamentare cu cele locale. 

Că PD-ul caută tot felul de soluții legislative pentru a-și maximiza scorul și a-și minimiza pierderile este deja de domeniul evidenței. Așa-zisele argumente pro-comasare sunt prezentate cu cinism: reducerea costurilor (nesemnificativă ne spune domnul Cristian Pârvulescu – e vorba de 20 milioane de euro, adică dublul sumei pe care Elena Udrea o aruncă în joc pentru a-și satisface orgoliul de a-i „da peste nas” lui Radu Mazăre) sau buna funcționare a administrației, afectată, nu-și așa, de prea multe alegeri. Desigur, aceste argumente vândute publicului nu fac decât să mascheze un calcul al guvernanților: vor putea utiliza primarii pentru a aduna mai multe voturi și vor face ca dezbaterea despre responsabilitatea ultimilor 3 ani să se topească într-un fel de nebuloasă, în care nu se va mai ști foarte bine ce este discuție despre drum, podeț, școală, casă și spital sau ce este discuție despre politica națională. 

Un alt fenomen mi se pare însă îngrijorător. Anume tentația oricărei puteri de a construi legislație electorală și, iată, acum și de a regla calendarul alegerilor, nu în funcție de o perspectivă pe termen mediu și lung, așa cum se întâmplă într-o societate normală, așezată, ci de interese conjuncturale. Sau sub presiunea populismelor. Așa s-a întâmplat și în 2008 cu introducerea faimosului vot direct pentru președinții Consiliilor Județene, măsură luată sub influența unor lideri locali care își securizau astfel realegerea, deși din punct de vedere administrativ și democratic această măsură nu avea niciun fel de logică. Și s-a dovedit în timp. Tot în 2008, populismul lui Traian Băsescu, căruia i s-au alăturat în cor și alți lideri politici, a impus celebrul vot uninominal. Sigur, ponderat mai apoi pe sub masă, într-un stil tipic românesc. Acum constatăm că pe vot uninominal, exprimând, nu-i așa, voința cetățenilor, avem cel mai slab for legislativ de după 1989.

De data asta suntem puși în fața altor experimente generate de o clasă politică incapabilă să proiecteze un sistem instituțional stabil pentru România: alegerea primarilor dintr-un singur tur, comasarea localelor cu parlamentarele și aud că unora le trece prin cap și ideea de a introduce un fel de primă majoritară în Consiliile Județene și Locale. Adică primarul sau președintele de Consiliu să primească un număr de locuri drept bonus, pentru că unii spun că nu pot lucra cu majorități adverse în Consiliile respective. Se uită faptul că, totuși, coabitarea, negocierile și controlul reciproc între putere și opoziție sunt instituții fundamentale ale unei democrații pluraliste. Chiar și așa-zisa „compensare” a votului pentru parlamentare (sigur că ea nu trebuia făcută așa, ci în mod transparent printr-un sistem mixt) este și ea consubstanțială pluralismului politic. Excluderea unei minorități de voturi, al cărei candidat nu s-a clasat pe locul I, de la dreptul de reprezentare politică nu este o chestiune democratică, așa cum o prezintă astăzi unii teoreticieni ai scrutinului majoritar. Aici nu e vorba de un meci de fotbal în care echipa învinsă pleacă acasă, ci de articularea în Parlament a intereselor întregii societăți.

Există în rândul elitei politice o propensiune de-a dreptul irațională spre formule autoritariste. Nimeni nu-și mai pune problema ce fel de democrație vrem noi să construim și nimeni nu pare a se gândi că asemenea modificări vor fi extrem de greu de reparat în viitor.

Dacă tot e să construim un consens în jurul legislației electorale, așa cum clamează reprezentanții puterii că ar exista premise (deși eu personal nu prea văd la ce consens se poate ajunge cu pedeii), atunci opoziția ar trebui să participe la acest dialog cu un set agregat de propuneri:

1. Angajamentul tuturor partidelor de a nu modifica legile electorale timp de 3 mandate.


2. Un sistem electoral mixt, de tip german, care să îmbine principiul votului uninominal cu reprezentarea parlamentară a tuturor opțiunilor politice


3. Un pachet de reglementări stricte privind campaniile electorale: limitarea materialelor de propagandă la tipărituri, distribuirea altora fiind considerată infracțiune, sancțiuni severe pentru orice formă de mită electorală, celeritatea procedurilor care privesc încălcările acestei legislații.

4. Analiza oportunității votului obligatoriu și eliminarea proiectului votului prin corespondență. 

După aceasta, dacă se ajunge la un acord, putem discuta și despre comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare.

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Uncategorized

4 răspunsuri la „Ce fel de „democrație” vrem noi să construim

  1. Pingback: De ce nu vrea UDMR-ul uninominalul si cum dezinformeaza pedistii « transildania

  2. Pingback: Transildania: De ce nu vrea UDMR-ul uninominalul si cum dezinformeaza pedistii « Blogul galben al lui Gondolin

  3. Razvan

    1. „Analiza oportunității votului obligatoriu și eliminarea proiectului votului prin corespondență” – nu se pot aplica ambele concomitent într-o tara în care peste 3 milioane de cetățeni sunt aiurea.
    2. A modifica legile electorale cu PD-ul e ca si cum l-ai solicita pe Al Capone sa îmbunătățească Codul Penal si Codul Fiscal.
    3. Situația din Bihor (cf. transildania) nu e deloc reprezentativa: Ioan Roman a fost 12 ani un foarte apreciat primar în cea mai mare și reprezentativa comuna din respectiva circumscripție – Cefa. Altfel, PSD-ul are în Bihor aprox. 5% (din cauza acestui colosal dezechilibru fata de PNL sunt și certuri în cadrul USL Bihor.) De ex. în 1996 PSD n-a avut nici un parlamentar în Bihor, n-a avut niciodată candidat în turul 2 la primăria Oradea, etc.
    4. Pe de alta parte, în loc sa ne îmbătam cu apa rece, sa facem un exercițiu de imaginație pesimist: dar dacă UDMR Bihor – cu 30-35% din Populație – ar lua TOATE locurile de parlamentari, primari, CJ, etc. datorita disipării voturilor electoratului român – la limita presupuneți ca USL nu exista pentru a fi mai ușor exercițiul de imaginație. La fel de buna ne-ar părea acest proiect legislativ imoral și imbecil ?

  4. Dane, iti sugerez un titlu mai realist: Vrea cineva democratie in tara asta!? Nu-ti sugerez sa supui intrebarea la vot; poate doar la Cameră, că se numără cu talent, daca este vreun interes…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s