Un nou „mogul”: statul social

Trebuie să recunoaștem că Traian Băsescu sau consultanții săi au un anumit talent de a construi adversari și spaime imaginare pentru ca apoi să structureze dezbaterea publică în jurul acestora și să câștige puncte. În campania prezidențială din 2009, adversarii imaginari erau „mogulii”, cei care urmau să „confiște” statul, despre care încă Traian Băsescu nu descoperise nici că are prea mulți pensionari, nici că are prea mulți asistați social. Din rațiuni electorale, evident. Ba dimpotrivă, președintele – candidat nu s-a sfiit să enumere constant creșterea pensiilor și a veniturilor populației (făcută sub guvernul Tăriceanu, ce-i drept) ca realizări ale primului său mandat.

Statul social a fost descoperit ca un pericol prin 2010, mai exact după ce Fondul Monetar Internațional a indicat guvernului Boc că trebuie să scadă cheltuielile publice, scădere pe care puterea a transferat-o pe spinarea bugetarilor și ar fi vrut și a pensionarilor. Nu știm foarte exact dacă în această speță ideologia anti-stat social a premers acțiunii guvernamentale sau nu. Eu sunt înclinat să cred că nu.

Nu rațiunile de tip strategic pe care le invocă astăzi domnii Băsescu și Boc au stat la baza tăierilor brutale și nediferențiate din mai 2010 și a măsurilor ce s-au succedat. Pur și simplu cred că Fondul Monetar Internațional le-a arătat cifrele evitate în tot decursul anului electoral 2009 și le-a explicat că „nu mai merge așa”, că bugetul trebuie să își echilibreze cheltuielile în raport cu veniturile. Cea mai facilă măsură, care lăsa neafectată clientela politică, era reducerea salariilor bugetarilor și eventual și a pensiilor.

Sigur, această politică guvernamentală avea nevoie și de o legitimare, de un story, de o poveste explicativă. Așa s-a născut, probabil cu contribuția „intelectualilor de serviciu”, ideologia băsesciană anti-stat social. Povestea despre „omul cel gras”, care stă pe spinarea „omului cel slab”, adică a sectorului privat, a celor care produc în economie.

Ideologia anti-stat social și-a demonstrat utilitatea în mai multe feluri. În primul rând ea devenea cea mai comodă explicație a politicii guvernamentale. Problema nu mai era incapacitatea guvernului PD de a produce soluții mai inteligente pentru reducerea cheltuielilor publice (inclusiv de a renunța la investiții aberante precum parcuri, telegondole, terenuri de sport etc.), ci statul social văzut ca principală sursă a crizei. În al doilea rând, ideologia anti-stat social era bună pentru a legitima Partidul Democrat ca exponent al „dreptei” politice și a construi astfel o falsă dezbatere stânga vs. dreapta. Nu în ultimul rând, ea poate fi un „cântec de sirenă” pentru o parte a publicului liberal, în special a celui cu orientări libertariene, receptiv la idei precum aceea că sectorul privat ține în spate un stat prea mare, că trebuie încurajată munca, nu asistența socială.

Timp de un an, falsa ideologie anti-stat social s-a dezvoltat și a cuprins domenii noi, de pildă sănătatea sau educația, ordinea publică. În mod comic, ei i s-au dat și valențe externe, prin autoprezentarea lui Traian Băsescu și a guvernului Boc ca un fel de precursori. Am auzit de la Traian Băsescu astfel că toată clasa politică europeană are un grad de vinovăție în menținerea statului social, neavând curajul să-i pună capăt la vreme.

În fața acestei noi sperietori inventate de Băsescu și consultanții săi, orice dezbatere rațională, pe cifre, a devenit aproape imposibilă. Nimeni nu mai discută dacă România este, într-adevăr, un stat social sau acesta este doar o ficțiune constituțională.

Potrivit Raportului Institutului de Cercetare a Calității Vieții, o bună parte a ţărilor europene investesc peste 30% din PIB în sfera politicilor sociale, în timp ce România investeşte mai puţin de jumătate din media UE: 16,4%, fiind la acest capitol pe ultimul loc. Comparativ, Danemarca 38,2%, Franţa 36,4%, Marea Britanie 30,4%, Bulgaria 19,8%. Statul român cheltuieşte pentru domeniul social proporţia cea mai mica, nu numai în raport cu PIB, dar şi ca pondere din buget: 36,5% faţă de 55,9% media UE. Datele sunt conform Eurostat. În schimb, suntem printre primele state din UE în ceea ce priveşte valoarea licitaţiilor publice organizate – aceasta se ridică la 7,36% din PIB, mai mult de dublu decât media UE, de 3,17%.

Și dacă n-ar fi vorba doar de statistici, despre ce fel de stat social vorbim noi în România atunci când la spital te duci cu medicamentele de acasă? Sau când sunt partide care înscriu pensionari pentru 3 pâini și o excursie la mănăstire? După tăierea cu 25% a salariilor din sectorul bugetar s-a ajuns ca un angajat la serviciile de asistență socială din subordinea autorităților locale, cu studii superioare, care face anchete de teren, să aibă un venit net de 600-700 ron, mai mic decât ajutoarele unora din cei ale căror dosare le gestionează. Iar oameni cu handicap locomotor vizibil să fie verificați și răs-verificați, în timp ce alte grupuri sociale beneficiază de un tratament special, în cazul lor închizându-se ochii la incorectitudini, atâta timp cât pot aduce beneficii electorale. Acesta nu este stat social. Iar exemplele de mai sus n-au nicio legătură cu definirea statului ca social, ci sunt aberații izvorâte din proasta aplicare a unor măsuri, corupție și complicitate care nu ține de ideologie.

O dezbatere asupra statului în România este fără îndoială necesară. Problema nu e însă caracterul social al acestuia, ci modul ineficient de cheltuire a banului public, inclusiv acela care se duce înspre prestații sociale. Nu asistații sociali sunt prea mulți, ci administrația este coruptă și direcționează, nu o dată, sumele alocate serviciilor sociale spre zona de clientelă electorală. Cred, din acest punct de vedere, că Uniunea Social Liberală are datoria de a structura o viziune coerentă asupra statului, respingând demonizarea statului social, dar în același timp descriind reformele necesare. USL nu trebuie să se pronunțe doar „pentru” sau „împotriva” statului social, ci să explice cum acesta poate deveni eficient.

Cea mai mare greșeală pe care o putem face astăzi este să plasăm această dezbatere în paradigma stânga – dreapta, „mai mult stat” sau „mai puțin stat”. Este paradigma pe care Băsescu și PD-ul și-o doresc, pentru că atunci nu mai operăm cu cifre și realități, ci cu o sperietoare. Noul „mogul” al lui Băsescu se numește statul social.

Anunțuri

16 comentarii

Din categoria Uncategorized

16 răspunsuri la „Un nou „mogul”: statul social

  1. Pingback: D. Mihalache: Un nou „mogul”: statul social « Blogul galben al lui Gondolin

  2. Excelenta analiza. As putea insa face corectia ca sintagma „stat gras” Basescu a furat-o din discursurile lui Crin Antonescu din 2009. An in care, cum ziceai, Basescu inca se lauda cu cresterile de salarii si de pensii din guvernarea Tariceanu. Guvernare care devenea astfel, la nivel declarativ, un fel de brand pentru prezidentiabilul Tariceanu. Toto asa cum aceeasi guvernare a devenit un „scape-goat” pentru prezidentul nostru cel iute schimbator…

  3. Un cetatean curios

    Apropos de stat social si stat „umflat”. Nu a trecut mult timp de cand o doamna din conducerea OFL Calarasi, impreuna cu niste domni din conducerea liberala a CJ Calarasi, a facut niste afaceri necurate „tepuind” bugetul CJ cu vanzarea de produse alimentare la supra-pret.

    Ce s-a intamplat cu doamna respectiva? Dar cu domnii de la CJ? Au fost sanctionati pe linie de partid? Nu de alta, dar pana la prajina din ochiul PDL, avem o problema si cu aschiile din ochii nostri, care, daca ajunem la guvernare, devin prajini :).

    • Arogantu'

      Am devenit si eu curios: ceva documente, acte de constatare etc pentru ZVONUL lansat – sau ramine doar o fumigena oarecare ?
      Exemplu: Bordureanu-Videanu a fost condamnat DEFINITIV (dar nu irevocabil) in scandalul celor 1.3 milioane euro depistati de Curtea de Conturi si semnalat Justitiei.
      Simplu, clar, cu acte: Bordureanu-i vinovat.
      Deci – sa vorbeasca documentele, nu zvonerii sau raspindacii ! 😀

  4. Nimic nou sub soare: descreieraţii iacobini şi tovarăşii lor de crime tot pe propaganda meniheismului social s-au bazat. Dusă apoi la noi culmi de marxism şi bolşevism. Înlocuiţi termenii: „nobilime”, burghezie” cu birocraţi” sau „asistaţi social” sau „bugetari”. Iacobinismul şi bolşevismul iată izvoarele gândirii băsiste! Şi puneţi-l odată în categoria potrivită: Băsescu este un EXTREMIST DE STÂNGA!

    • Arogantu'

      Asta – daca-i facem onoarea sa credem ca el ar avea o ideologie ! 😀

      In realitate – este o javra oportunista, cu o hipersensibilitate in detectarea interesului sau: unde-i smenul – hop si el !
      Acum e cu Paulica Lambrino …

  5. @Arogantu’
    Din nefericire are. Şi nu-i băgată în seamă. Încercaţi să puneţi cap la cap bucăţelele din mozaicul propunerilor lui şi o să vi se facă părul măciucă. Vă mai amintiţi vorbele: „Cum se face, Adriane, că românii după 20 de ani sunt puşi să aleagă între doi comunişti?”. Ah, ce păcat că Adrian Năstase nu a avut replică atunci! Am ajuns să-l regret până şi pe „Arogant”!

    • Arogantu'

      Nu merita sa polemizam inutil pe tema ‘are – n-are’.
      Chiar daca ar avea – trebuie sa existe un aparat care s-o puna in actiune.
      Reteaua pedista din teritoriu nu poate fi acel aparat – o aglutinare de indivizi (cel mult alfabetizati) pusi pe capatuiala cu orice pret, pina nu trece momentul favorabil.

      Ei da – acele vorbe meritau o replica distrugatoare, mai ales ca ipochimenul nici macar comunist n-a fost – jagardea oportunista. In asta a ramas consecvent, in declaratii – ba.

  6. @Arogantu’
    Păi sunt cei care îi elaborează planurile. Nu trebuie să fie mulţi. Şi iarăşi mă refer la trecut: nici iacobinii, nici bolşevicii, nici fasciştii n-au fost mulţi. Şi nici el nu este singur: gaşca FSN (denumită apoi PD-FSN, apoi PeDe, apoi PeDeL, apoi „A!lbuţa ca neaua”) constituie în acel grup. Şi diverşii neokominternişti de gen Volodea, Cătălin „canibalul”, Ghedeseii în bloc… sunt legiune!

    • Arogantu'

      Da, nu i-am uitat pe toti acesti mincatori din esapamentu’ matrozului ! 😀
      Numai ca nu mai dau doi bani gauriti pe puterea lor de a influenta opinia publica.
      Asa cum ziceam – ba’SECU lanseaza fumigenele pentru raspindacii din media, care – ca si ditirambii lui Bok – trebuie sa mobilizeze activistii, sa le dea incredere. Ca urmeaza o strategie stabilita de pigmeii enumerati de tine ? Tot ce se poate.
      Citi dintre ‘strategii’ lui sint jucatori de sah ?
      Toate activitatile pe care le au in vedere se bazeaza pe mistificare, inselaciune, mituirea electoratului cel mai subcalificat; iar acest electorat este cel care trebuie sa impuna mentinerea ‘reformacilor’ la Putere !
      Eu vad doar DISPERARE in strategia lor, care incepe sa se prefigureze in ritm accelerat.

  7. Într-adevăr, la propagandă sunt pricepuţi. Asmuţirea unor categorii sociale împotriva altora, indicarea cu obstinaţie a „inamicului public”, retroversia istoriei recente şi demonizarea ei pentru a justifica neajunsurile, constituie câteva dintre tehnicile de dezinformare şi manipulare. Din păcate, oponenţii nu sunt capabili să dezlege realitatea prin trei explicaţii simple, să fie proactivi şi nu reactivi; mereu contrazicem (uneori cu argumente puerile) sarabanda „şefului” serviciilor.
    Ca să justifice neaplicare legii privitoare la dublarea salariilor profesorilor, le-a înscenat un „bacalaureat” de pomină. Cine mai are curajul să ceară aplicarea legii acum? Ş.a.m.d.
    Lucrează după manual.

    • Arogantu'

      Corect !
      Manual elaborat de KGB, verificat in zeci de ani de practica – inclusiv in Romania.
      Presupun ca asa arata peisajul ‘luptei de clasa’ in anii ’50 – doar ca ‘mogulii’ erau chiaburi, patroni, intelectuali de marca.
      Am zis INTELECTUALI, nu ‘teleptuali avionaci ! 😀

  8. Mr. Pondus

    Pertinent si sublim.
    Intrebarea mea este: cei din USL, cei cu putere de decizie, impartasesc aceasta analiza.
    Mr. Pondus!

  9. Pingback: D. Mihalache: Un nou „mogul”: statul social | wikipolitic.info

  10. iosif boldur

    Din punctul meu de vedere un stat nu poate fi decit social.Deci cei ce proclama lupta impotriva statului social de fapt sustin disparitia statului sau diminuarea pina aproape de disparitie a functiilor acstuia.
    Este foarte la moda, in rindul celor care se proclama de dreapta sa sustina teoriile lui Milton Friedman si ale Scolii de la Chicago, respectiv statul minimalistDupa cum se stie marea majoritatae a executivilor din FMI sunt absolventi sau apologeti ai acestei scoli. Aceasta teorie este insa cea care este la baza intregii crize de azi…ridicarea oricareu control/reglementari a pietelor a generat tranzatiile cu bonduri bolnave din care nu au pierdut decit cei multi si mai putini avuti.
    Ratiunea statului este de a asigura conditii ca toti cetatenii sa aiba sanse egale iar daca „soarta”i-a nedretaptit sa le asigure un mediu prietenos astfel incit sa-si vinda bunul cel mai de pret – forta de munca- intr-un mediu cit mai prietenos si sa se bucure de anumite drepturi la retragerea din activitate.
    Deci blamarea statului social submineaza de fapt chiar existenta statului si promoveaza anarhia (de care nu suntem prea departe).

  11. Pingback: Proiecte. Orgolii. Incertitudini | Gabriela Savitsky

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s