„Cartelarea” politicii. Rețeta românească

A devenit comună în spațiul dezbaterilor autohtone ideea că partidele politice românești s-au îndepărtat de grupurile sociale pe care ar fi trebuit să le reprezinte și că legătura dintre ele și societatea civilă este din ce în ce mai slabă, în detrimentul conexiunii partidelor cu statul. Ei bine, fenomenul în sine nu este nici nou, nici specific României. În realitate, spre această stare de fapt pare a tinde evoluția partidelor în toate sistemele democratice avansate, chiar dacă în grade diferite. Nu mai suntem în epoca partidelor de masă, care se bazau pe ampla mobilizare a unor categorii sociale și nici a partidelor de tip chatch – all. Teoriile politice mai noi vorbesc despre fenomenul de „cartelare” sau „cartelizare” a sistemului de partide. Cu câteva elemente caracteristice: dependența din ce în ce mai mare a partidelor de structurile statului și aparatul de stat, folosirea resurselor instituționale, în sensul accesului la subvenții extinse de la buget pentru funcționarea partidelor și impunerea unui mecanism de autoconservare a formațiunilor relevante pe scena politică, ceea ce face dificilă ridicarea unor noi forțe din societate.

E de văzut cum această grilă de analiză relativ nouă și la modă în știința politică modernă se aplică în România. Pentru că, în mod clar, și în cazul acestui fenomen există o „rețetă românească”, la care au contribuit toate guvernările, într-o măsură mai mare sau mai mică și care a fost desăvârșită de partidul aflat astăzi la putere. Ingredientele au fost schimbate și în locul unui fenomen similar celui din alte țări democratice, avem și noi un tip de „cartelare”, dar una a clientelismului și complicității, pe două nivele: național și local.

Dacă în înțelegerea occidentală dependența partidelor de resursele statului se referă la primirea de subvenții oficiale de la buget, în „rețeta românească” servirea din bani publici a clienților politici, care apoi cotizează la partid, a devenit cea mai bună sursă de finanțare. Mecanismul de tip „cartel” a presupus nu doar perpetuarea acestei practici și rafinarea ei în timp, ci și un tip de complicitate. Cam toți actorii politici au fost dispuși, la un moment dat, să închidă ochii, în speranța că atunci când vor fi la putere vor face la fel. Același lucru s-a petrecut și cu suprapunerea între activul de partid și aparatul de stat, prin politizarea administrației, de la directorii și funcționarii din ministere, până la portarii de la grădinițe și școli.

De pildă, ar putea fi interpretată informația furnizată în această săptămână presei, informație potrivit căreia guvernul ar fi dispus să aloce cam vreo 100.000 euro de colegiu de parlamentar aflat la putere pentru un vot în favoarea legii bugetului de stat. Și că ar fi și unii prin opoziție supărați că acest mecanism de distribuție nu li se aplică și lor și dornici să se mulțumească chiar și cu o sumă mai mică, de pildă 75.000. Că doar aceste lucruri s-au mai întâmplat și sub alte guvernări. E o formă de corupție? Aleșii ar spune că nu, chiar dacă împărțirea banului public în mod mecanic, pentru a da satisfacție fiecărui colegiu, nu are nimic de-a face cu o anumită prioritizare a investițiilor în funcție de nevoi.

Știu niște băieți dornici să afle alocarea de sume din fondul de rezervă al guverului către primării înainte de publicarea în Monitorul Oficial. Apoi se pune mâna pe telefon, se sună primarii cărora li se spune „vezi, te-am rezolvat, vei primi X miliarde”. Unii se mulțumesc cu ideea că pot spune primarilor că ”au adus bani pentru colegiu”. Cei mai „șmecheri” merg mai departe, cerând și cotă parte: „vezi ce faci cu banii ăia pe care i-am rezolvat, că am și eu un prieten cu firmă, poate îi dai lui lucrarea.” Și așa lucrurile se învârtesc „cartelat”, indiferent de culoare politică.

Când e vorba de interese locale, „cartelarea” are forme și mai solide. În spatele aparentelor adversități, se duc negocieri de culise din care să fie toată lumea mulțumită. Falia dintre putere și opoziție se atenuează de multe ori atunci când a fost vorba de interese financiare comune și de trocuri locale. Aceste practici s-au răspândit atât de mult, încă au devenit parte din funcționarea sistemului și nu mai miră pe nimeni. Cum rupem acest cerc vicios?

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Uncategorized

6 răspunsuri la „„Cartelarea” politicii. Rețeta românească

  1. iulia

    Simplu! Revenirea la doctrine! Astfel, fiecare categorie sociala se va identifica cu o doctrina si va veni la vot in functie de interesele sale.Si nici n-ar mai costa asa de multi bani campaniile electorale. Asta presupune in schimb multa gandire si mult activism politic.

    • Emil Stefarta

      Caile sunt mai multe , nefiind la putere sunt doar simple speculatii , chiar daca am fi la putere nu este deloc sigur ca establishmentul politic ar fi gata sa schimbe o stare de fapt care la urma urmei i-a adus la putere . Fara a pretinde a epuiza subiectul voi incerca sa enumar cateva solutii prezumate :
      – Campaniile electorale trebuie sa devina fie prea scumpe fie rezonabil de ieftine . Prea scumpe pot deveni instituind votul obligatoriu.
      Rezonabil de ieftine prin limitarea sumelor care pot fi cheltuite si transparentizand finantarea partidelor. Limitarea donatilor ca suma si verificarea cheltuielilor vizibile(massmedia , tiparituri, evenimente) . Verificarea cotizatiilor ca fiind reale si nu facute de cineva anume in numele unei multimi mai mare sau mai mica doar pentru a raporta un numar de membrii.
      Renuntarea la votul uninominal , care scoate in fata in principal oameni potent financiar si mai putin , sau chiar deloc, specialisti pe diverse domenii.
      Un fisc lasat sa-si faca treaba si o justitie cu adevarat independenta sunt mijloace de insanatosire a mediului politic.Cu siguranta ca nu singurele. emil_stefarta@yahoo.com

  2. “In perioada curpinsa intre 24 si 27 octombrie, noi, bloggerii liberali, facem un apel la reconciliere nationala in jurul Monarhului nostru.

    In aceste zile, in particular, invitam blogosfera si mass-media la incurajarea unui armistitiu politic. Sunt momente, precum “Jubileul de 90 de ani ai Regelui Mihai”, cand romanii, indiferent de nationalitate, religie sau orientare politica, trebuie sa isi regaseasca speranta comuna intr-un viitor mai bun.

    Coroana Romaniei, sub care s-a facut Unirea cea Mare, sa fie macar in aceste zile simbolul sub care sa ne regasim unitatea si fraternitatea pierduta la 30 decembrie 1947.

    In vremurile tulburi pe care le traim, avem nevoie mai mult decat orice de un moment de respiro, in care sa ne omagiem in liniste Suveranul. De aceea, noi, bloggerii liberali, ne obligam ca in aceste zile sa nu raspundem niciunei provocari, de orice natura ar fi aceasta, si sa cultivam valorile nationale, in bucuria jubileului Majestatii Sale, Regele Mihai.”

    Clubul Bloggerilor Liberali

    • iulia

      Adica nu sa mai injuram la basescu pe aceasta scurta perioada? In ciuda imensului respect pe care il am pentru Monarhia Romaniei si pentru Majestea Sa Regele Mihai eu voi continua sa-l injur pe acest ipochimen fesenist care il fugarea prin Romania pe Majestatea Sa.Sa traiesti bine!

  3. gabryela

    Astazi cred ca s-a scris o noua fila de istorie prin discursul regelui in parlament!?
    Un moment emotionant in care am lacrimat!
    Prezenta lui basescu,anastase si boc ar fi spurcat un asemenea eveniment!Bine ca nu au fost prezenti!
    La multi ani regelui nostru!

  4. iulia

    @gabryela,
    Si eu zic la fel!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s