Tinerii în politică: nevoia de oglindă…

Mă aflu încă sub impresia vizionării conversației avute de domnul Victor Ponta, prim-ministru al României (un om tânăr) și de doamna Ioana Petrescu, Ministru de Finanțe al aceleiași țări (tot un om tânăr și, cel puțin după CV, bine pregătit) cu președintele României, domnul Traian Băsescu, despre a cărui prestanță mi-am exprimat părerea de nenumărate ori. Tocmai de aceea, n-am crezut niciodată că domnul Traian Băsescu va ajunge să-mi fie de-a dreptul simpatic și că voi putea urmări la acest nivel un fel de lecție de dirigenție la care doi elevi au venit cu temele nepregătite. Dialogul a fost absolut halucinant! Dar, dacă te gândești că este vorba totuși de prim-ministru și de Ministrul Finanțelor, îți pui foarte serios problema dacă țara asta se mai află pe mâini bune și dacă guvernarea nu reprezintă un risc la adresa securității naționale.
Mi-a plăcut întotdeauna ideea “întineririi” clasei politice. Am crezut că întinerirea, dublată de competență si de experiența europeană, va însemna un plus pentru politică și administrație, că va schimba mecanisme, reguli de funcționare învechite, că va inova. În 2005, a existat un proiect al unei publicații care se numea “Generația așteptată”. Eram și eu printre cei “așteptați”, alături de alții. Dar, dacă mă uit retrospectiv, după 10 ani, la ce a însemnat această “generație așteptată”, îmi dau seama că ideea mea despre “întinerirea” clasei politice a fost o falsă așteptare. Roberta Anastase nu a ezitat să numere voturile cum a dorit ea. Vali Zgonea este, de departe, cel mai ridicol președinte al Camerei Deputaților. În raport cu el, cel pe care îl consideram un exponenent al criptocomunismului în anii ’90, Marțian Dan, merită chiar un monument al parlamentarismului românesc. Oricum, Marțian Dan măcar era un intelectual. Și mai sunt și alte exemple pe care le-aș putea da, oameni care au devenit miniștri și au fost mai corupți ca predecesorii lor, oameni care au exercitat demnități publice de mare importanță și au fost mai mediocri decat politicienii anilor ’90.
Tânăra generație nu pare a se uita în oglindă, dimineața, când aspiră la sau decide să aibă funcții înalte. Merge oricum, nu-i așa? Funcții să avem!
Mărturisesc ca m-a speriat o frază din discursul lui Victor Ponta, fraza în care i-a spus lui Băsescu că țara merge oricum mai departe, indiferent de cine va fi prim-ministru sau președinte. Pentru că aceasta nu este doar o simplă frază, ci, în rezumat, o ideologie, ideologia conform căreia important este să avem noi funcții, totul se rezvolvă și, oricum, “țara merge înainte”.
Un tablou extrem de hidos!

P.S.: Ioana Petrescu, tu te-ai uitat la înregistrarea cu tine? Dacă ești o adevărată profesionistă, nu-ți vine să îți dai demisia și să te duci să te ocupi de ceea ce crezi că știi mai bine?

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s