Tinerii în politică: nevoia de oglindă…

Mă aflu încă sub impresia vizionării conversației avute de domnul Victor Ponta, prim-ministru al României (un om tânăr) și de doamna Ioana Petrescu, Ministru de Finanțe al aceleiași țări (tot un om tânăr și, cel puțin după CV, bine pregătit) cu președintele României, domnul Traian Băsescu, despre a cărui prestanță mi-am exprimat părerea de nenumărate ori. Tocmai de aceea, n-am crezut niciodată că domnul Traian Băsescu va ajunge să-mi fie de-a dreptul simpatic și că voi putea urmări la acest nivel un fel de lecție de dirigenție la care doi elevi au venit cu temele nepregătite. Dialogul a fost absolut halucinant! Dar, dacă te gândești că este vorba totuși de prim-ministru și de Ministrul Finanțelor, îți pui foarte serios problema dacă țara asta se mai află pe mâini bune și dacă guvernarea nu reprezintă un risc la adresa securității naționale.
Mi-a plăcut întotdeauna ideea “întineririi” clasei politice. Am crezut că întinerirea, dublată de competență si de experiența europeană, va însemna un plus pentru politică și administrație, că va schimba mecanisme, reguli de funcționare învechite, că va inova. În 2005, a existat un proiect al unei publicații care se numea “Generația așteptată”. Eram și eu printre cei “așteptați”, alături de alții. Dar, dacă mă uit retrospectiv, după 10 ani, la ce a însemnat această “generație așteptată”, îmi dau seama că ideea mea despre “întinerirea” clasei politice a fost o falsă așteptare. Roberta Anastase nu a ezitat să numere voturile cum a dorit ea. Vali Zgonea este, de departe, cel mai ridicol președinte al Camerei Deputaților. În raport cu el, cel pe care îl consideram un exponenent al criptocomunismului în anii ’90, Marțian Dan, merită chiar un monument al parlamentarismului românesc. Oricum, Marțian Dan măcar era un intelectual. Și mai sunt și alte exemple pe care le-aș putea da, oameni care au devenit miniștri și au fost mai corupți ca predecesorii lor, oameni care au exercitat demnități publice de mare importanță și au fost mai mediocri decat politicienii anilor ’90.
Tânăra generație nu pare a se uita în oglindă, dimineața, când aspiră la sau decide să aibă funcții înalte. Merge oricum, nu-i așa? Funcții să avem!
Mărturisesc ca m-a speriat o frază din discursul lui Victor Ponta, fraza în care i-a spus lui Băsescu că țara merge oricum mai departe, indiferent de cine va fi prim-ministru sau președinte. Pentru că aceasta nu este doar o simplă frază, ci, în rezumat, o ideologie, ideologia conform căreia important este să avem noi funcții, totul se rezvolvă și, oricum, “țara merge înainte”.
Un tablou extrem de hidos!

P.S.: Ioana Petrescu, tu te-ai uitat la înregistrarea cu tine? Dacă ești o adevărată profesionistă, nu-ți vine să îți dai demisia și să te duci să te ocupi de ceea ce crezi că știi mai bine?

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

De astăzi reiau activitatea pe blog!

M-am gândit să reiau în această săptămână activitatea mea de pe blog. Am întrerupt-o atunci când, în mai 2012, am fost numit în demnități publice. Acum sunt mai “liber de contract” și îmi doresc foarte mult să reiau legătura cu voi, cititorii acestui blog. Aștept în continuare din partea voastră idei, opinii, dezbateri pe marginea articolelor, a subiectelor de interes pentru viața politică pe care o trăim cu toții atât de intens în această perioadă.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Cum se construiește ideologia respingerii procesului democratic

Am citit astăzi un comentariu halucinant al lui Cristian Câmpeanu în România liberă. El se cheamă „Băsescu trebuie să schimbe rezultatul alegerilor” iar acolo se scrie negru pe alb, ceea ce n-aș fi crezut că este posibil la 20 de ani după Revoluția din 1989, că „Băsescu nu numai că poate, dar are chiar datoria de a se opune unui astfel de deznodământ, chiar dacă acest lucru ar însemna să se opună rezultatului unui proces democratic. Când democraţia intră în conflict cu drepturile şi libertăţile individuale, cu egalitatea în faţa legii şi, deci, cu statul de drept, atunci democraţia eşuează de la funcţia ei fundamentală şi devine ilegitimă.”

Aș fi tratat poate acest comentariu într-o manieră comică, a unui propagandist inabil care se exprimă mai gregar, dacă nu aș fi constatat însă că prin asemenea intervenții în spațiul public se construiește încet încet fundamentul ideologic pentru respingerea votului popular din 9 decembrie.

Acest fundament ideologic are câteva componente, anume că: unii ar fi cu Europa și America, alții împotrivă, unii ar fi cu statul de drept și alții împotrivă și că acest aliniament de luptă legitimează orice fel de metode pentru menținerea la putere a lui Băsescu și a PD-ului, inclusiv o lovitură de stat dată în formă paraconstituțională. În ce constă această lovitură de stat? Băsescu ne spune deja că nu va recunoaște rezultatul alegerilor și va numi un premier într-un „interes național” nedefinit, dar nu unul propus de voința politică a unei majorități clare în Parlament.

Nebunia pare maximă. Iată cum oameni care ne explicau cum e cu democrația și statul de drept, astăzi argumentează că n-ar trebui ținut cont de niciun fel de vot popular. Repet, este de-a dreptul halucinant. Până și comuniștii respectau un minim de aparențe de legalitate și legitimitate. Nicolae Ceaușescu, în fața Tribunalului Militar Excepțional, repeta într-una că el „nu răspunde decât în fața Marii Adunări Naționale.”

Noua ideologie băsistă, propagată de scribi mai mult sau mai puțin înzestrați intelectual, precum Cristian Câmpeanu, are tupeul să afirme că nu contează cine și cum votează, că Băsescu va schimba rezultatul alegerilor. Se construiește astăzi practic justificarea pentru un regim autoritar care ar trebui instalat după decembrie.

Alo, domnul Barosso, doamna Reding, domnilor ambasadori, se aude? Place?

2 comentarii

Din categoria Uncategorized

Cum arata tabloul de joc? Si unele precizari…

 

 

M-am așteptat ca această campanie electorală să aibă forme urâte de manifestare, ținând cont și de disperarea pedeilor care știu foarte clar că vor pierde alegerile din 9 decembrie. Nu m-am așteptat nsă la două lucruri. Anume, ca implicarea unor instituții ale statului, care ar fi trebuit să fie în afara politicii, să fie atât de brutală, pe față, fără nici un fel de subtilități pe de-o parte, iar pe de altă parte ca manipularea politică să atingă cele mai joase cote. 

De fapt ziua de ieri ne-a arătat că vectorii de atac ai băsiștilor în campania electorală sunt instituțiile teoretic ale „statului de drept”, transformate în bastioane de rezistență împotriva schimbării. Cum altfel s-ar putea „citi” demersul Agenției Naționale de Integritate, care în prima zi de campanie a dat publicității un număr de comunicate extrem de discutabile despre 4 demnitari din Guvernul României.  Nu mai reiau aici toate explicațiile pe care le-am dat în ceea ce privește cazul meu. Semnificația politică a demersului este însă foarte limpede. PD-ului trebuia să i se ofere „muniție” în prima zi de campanie electorală.

Încercarea de manipulare este mai mult decât evidentă. Spre exemplu, sunt întrebat de către o televiziune de casă a PD-ului de ce îl atac pe Horia Georgescu în condițiile în care ambasadorul Statelor Unite ar fi spus că orice afectare a funcționării ANI ar pune în pericol parteneriatul strategic româno-american. Eu spun că  parteneriatul strategic româno-american n-are nicio legătură cu persoana lui Horia Georgescu. Brusc mi se reproșează că sunt anti-american, deși de-a lungul vremii am fost un susținător ferm al respectării tuturor angajamentelor cuprinse în parteneriatul nostru strategic cu Statele Unite. Care angajamente nu știu să includă și persoana președintelui ANI. Și nici nu mi s-ar părea firesc ca la acest nivel să vorbim despre asemenea lucruri.

Manipularea pe filiera presei băsiste dă ca un fapt cert că eu aș fi cerut modificarea legii ANI, deși cine citește interviul pe care l-am dat în primăvară „României libere” vede foarte limpede că tot ce am spus a fost că e nevoie de un examen critic al funcționării acestei instituții, ca și a altora. Și îmi mențin punctul de vedere. Nu cred că există instituții în România care să fie declarate a priori imuabile. Iar ceea ce s-a întâmplat în această săptămână arată că cel puțin Agenția Națională de Integritate are nevoie de un asemenea examen critic.  

Tabloul de joc arată cam în felul următor: există instituții în care regimul Băsescu și-a lăsat oameni, ca ANI. Aceste instituții lansează teme de atac, sub falsul pretext că ar acționa în numele statului de drept, propaganda băsistă preia și amplifică aceste teme, iar orice contra-reacție este imediat interpretată de aceeași propagandă în paradigma atacului împotriva statului de drept sau a relației noastre cu puterile occidentale. Am văzut acest film și la referendumul pentru suspendarea președintelui.

Eu cred că este nevoie în perioada următoare de un efort mult mai intens de comunicare, în primul rând cu partenerii externi. Înțeleg preocuparea lor pentru funcționarea justiției și combaterea corupției în România, dar ei nu pot cauționa comportamente abuzive ale unor instituții, așa cum a fost demersul ANI de vineri, fără a risca o masivă pierdere de credibilitate. Statul de drept nu poate fi clădit pe practici de poliție politică și nici pe manipulări, ci pe instituții care, într-adevăr, își exercită corect și imparțial rolul, urmând niște principii democratice de funcționare și nu implicându-se în jocul politic.

2 comentarii

Din categoria Uncategorized