Ce fel de președinte, ce fel de politică vrem noi, de fapt?  

Urmăresc cu oarecare amuzament dezbaterile în jurul candidaturii lui Klaus Iohannis la Președinția României. Nu este suficient de spectaculos, spun analiștii din platouri. Nu va fi suficient de polemic, spun alții. La fiecare cuvânt, pierde o mie de voturi, zice înțelept un fost consilier prezidențial. Nu de consens are nevoie clasa politică, ci de spectacol, spune faimosul guru din Găgești. Știți la cine mă refer.

Klaus Iohannis înseamnă, într-un fel, o schimbare de paradigmă în viața publică din România. Vorbește puțin, dă răspunsuri scurte. Atunci când consideră că e o întrebare fără sens, nu răspunde, pur și simplu. Nu generează spectacol. Televiziunile de știri par nepregătite pentru acest tip de mesaj public. Ele vor scandal, reacții, comentarii, conflict pentru a-și crește audiențele. Le place atunci când prim-ministrul României, în loc să guverneze, e pe telefon în direct în prime time.

Reacția comentatorilor la stilul de comunicare al lui Klaus Iohannis trimite la o întrebare fundamentală: Ce fel de președinte vrem noi, de fapt, să avem? Mai mult, ce fel de politică și de guvernare vrem noi să avem? Îl criticăm pe Traian Băsescu pentru că a generat o politică a eternului scandal, dar ne place scandalul și nu putem trăi fără el. Crin Antonescu era pus la zid pentru că e uman, are reacții, pentru disponibilitatea sa de a vorbi, de a comenta. Din cercetări rezulta faptul că vorbește prea mult și i se reproșa că nu știe să se prefacă. Când vine cineva care nu mai dă declarații din trei în trei minute tuturor televiziunilor, care refuză să amplifice subiecte irelevante, care vorbește mai puțin și care dorește să facă el agenda, nu să i-o facă televiziunile, nici acela nu e bun.

M-am uitat pe câteva sondaje de opinie și, în ceea ce privește profilul președintelui, românii au o perspectivă împărțită aproape egal. Vor, pe de-o parte, un președinte care să construiască acord, pe de altă parte, le place și ideea președintelui „jucător”, implicat.

În fond, cum trebuie organizată viața publică? E normal să trăim într-o veșnică paranoia, așteptând conferința de la ora 18:00 a Președintelui României? Iar după aceea să urmărim ore în șir de comentarii? E normal să stăm cu ochii toată ziua la televizor așteptând un nou breaking news care, de fapt, e o non-știre, cum mașina nu știu cărui lider a semnalizat stânga în loc să semnalizeze dreapta?

Ar fi interesant să numărăm câte apariții în direct la televizor a avut, în cele trei mandate ale sale, Angela Merkel, exceptând momentele importante când chiar era de comunicat ceva. Noi suntem singura țară în care debutul ședințelor de guvern este un moment de transmisie live. N-am mai văzut așa ceva în Europa. La noi, decidenții de la vârful statului sunt mai degrabă comentatori politici decât demnitari a căror misiune este să comunice decizii de interes public. Sigur, trăim în era „statului spectacol”. E o teorie politică ce s-a impus încă din anii ’80, dar parcă în România spectacolul în politică este dus până la extrem.

Eu îmi doresc o președinție și o administrație pe care să n-o văd toată ziua la televizor, care să comunice atunci când sunt decizii cu adevărat importante pentru oameni și pentru țară. Îmi doresc oameni de stat, nu comentatori politici. Îmi doresc mai puțin spectacol și mai multă guvernare, mai puține breaking news-uri și mai multă acțiune. Voi ce credeți?

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s