Anca Radu, care e o surpiza placuta pentru mine, a scris un comentariu apropo de alegerile de duminica. Il reproduc in integralitate, pentru ca il impartasesc…
Primul lucru pe care l-am făcut în momentul în care s-au anunţat rezultatele exit poll-urilor a fost să mă apuc de scris într-o tonalitate plină de repulsie la adresa calităţii proaste a votului (măsurată inclusiv de referendum: 77% dintre votanţi vor unicameral). N-are sens să descriu cât negativism încăpea în rândurile alea, cei care mă cunoaşteţi ştiţi foarte bine cum percep eu suprapunerea etichetei de “răul cel mai mic” peste numele lui Geoană. Pe scurt, tocmai descriam sfârşitul lumii restrâns la nivelul României, când cineva imi trimite clipul următor:În câteva secunde m-am trezit zâmbind. Când am încercat să revin la textul pe care-l începusem, mi-am dat seama că nu-l pot continua, pentru că între timp trecusem în alt film. Nimic nu mai era la fel de negru. Abia în momentul acela am realizat de ce Iohannis a acceptat propunerea lui Crin cu ceva timp în urmă, deşi l-au mai curtat şi alţii, şi de ce s-au adunat şi restul forţelor în jurul lui cu atâta uşurinţă. Nu-i poţi refuza optimismul. L-au acuzat jurnaliştii pe durata campaniei că e crispat. Nu reiau acum povestea cum că receptorul preia o parte din nervozitatea emiţătorului şi dacă pui intrebarea pe un ton isteric, n-ai cum să primeşti un răspuns de soţ iubitor. Mă limitez doar la a spune că Antonescu e probabil cel mai optimist politician român şi ştie să inducă aceeaşi mentalitate şi celor din jurul lui, transformând astfel posibilităţile în actualitate. Anul acesta, dupa 20 de ani de politică făcută pe bază de negocieri prin scoaterea ţării la licitaţie, Crin a introdus şahul politic şi a dat exemple clare de mişcări care lasă adversarul fără ieşire. Ieri tocmai am asistat la transformarea locului 3 în locul 1. Toate mişcările de pe masa politicii se-ntâmplă funcţie de mişcările lui Crin Antonescu. Toate speranţele valului anti-Băsescu (inclusiv ale jurnaliştilor isterici, între care nu mă feresc să-l numesc pe Ciutacu, de la care aşteptam infinit mai mult) atârnă de intensitatea participării lui Crin la campania din zilele următoare. Geoană depinde în momentul de faţă de cât de atractiv poate să-l facă Antonescu, lipindu-i în frunte eticheta unui proiect care să aibă în sfârşit un dumnezeu. (Nu-l mai ironizez pe Geoană referitor la viteza cu care a fost nevoit să lase dracului din mână ameţeala cu programul Locuridemuncăşiţăranifericiţi, după ce ne-a împuiat capul şi ne-a bătucit urechile toată campania. Mă bucur că i s-a făcut o demonstraţie cum că planul de-acasă de la Hrebenciuc nu se potriveşte cu cel din târgul lui Crin.)Crin Antonescu şi-a scos votanţii din minoritate. Asta înseamnă puterea votului calitativ asupra votului cantitativ. Testul de inteligenţă a poporului român a eşuat, dar 20% dintre români zâmbesc sincer, deodată cu Crin.Lucrurile nu se termină aici. Valul de entuziasm din rândul tinerilor care l-au sprijinit pe Crin Antonescu va continua. Şi nu e intuiţie feminină, e o promisiune de care am să mă ocup îndeaproape.