Lotul „Oprea-Ontanu-Iordanescu”

Sunt foarte fericit. Avem încă trei generali cu multe stele. E drept, in rezerva…Am aflat cu multă mulţumire că preşedintele României a avansat în grad 3 persoane: domnul Gabriel Oprea a devenit general cu 3 stele, ceea ce probabil îl face egalul şefului Universităţii Naţionale de Apărare din Statele Unite. Şi Neculai Onţanu a fost avansat, în rezervă fiind. Eu despre Neculai Onţanu ştiam că e primar şi, eventual, fost activist PCR. N-am avut însă ştiinţă că ar fi servit patria sub drapel militar. Şi Anghel Iordănescu a fost avansat în grad. Tot, în rezervă, i s-a mai dat o stea. Probabil singurul care merită din acest lot.

Acum venim la partea politică. „Lotul Oprea-Onţanu-Iordănescu” a primit în mod evident un premiu politic exercitat prin mijloacele statului. Adică Traian Băsescu şi-a adus aminte că poate semna asemenea avansări în grad, fără să-l coste nimic. Şi că poate premia astfel sprijinul pe care cei trei au decis să i-l dea la alegerile generale.

Vreau să fiu bine înţeles. Nu am nimic cu opţiunea politică nici a domnului Oprea, nici a domnului Onţanu, nici a domnului Iordănescu. Exceptându-l pe ultimul, am însă o problemă, ca simplu cetăţean, cu acumularea de stele pe umerii unor tipi care nu au nimic de-a face cu Armata Română. Gabi Oprea a fost, înainte de a intra în relaţii foarte bune cu un influent grup de afaceri – şi îl cunoaştem amândoi foarte bine, un ofiţer de intendenţă. Se ocupa de conserve şi chiloţi. După ce şi-a găsit prietenii potriviţi, din patron de cârciumă de pe Trafic Greu, a devenit şef de agenţie (sigur, la Rezervele Statului, că era interesant), prefect, ministru al administraţiei publice. Corelativ, a luat multe stele de general fără să fi fost niciodată pe un teatru de operaţiuni, a devenit şi profesor universitar doctor, conducător de doctorat, un fel de lumină a ştiinţei militare româneşti. Mie mi-e simpatic, ca persoană. Dar, în acelaşi timp, recunosc că e un fel de exemplul tipic al parvenitismului, încurajat de degradarea intelectuală a politicii româneşti.

Despre Onţanu, n-am foarte multe lucruri a comenta. Legătura lui armata este ca cea dintre Sulla şi prefectura. Mă întreb ce le trebuie acestor oameni grade militare pe care nici nu le-au dobândit pe bune, nici nu le vor folosi vreodată în viaţă.

La Anghel Iordănescu, no comment.

Eu cred că, dincolo de aceste exemple particulare, care arată limpede traficul de influenţă făcut de Traian Băsescu, ar trebui să avem o evaluare a corpului nostru de generali, activi şi în rezervă. Într-o ţară normală, cu o armată care se vrea respectată, nu poate fi general orice şmenar care a făcut o tranzacţie politică mai bună sau mai proastă…