Un proiect pentru angoasele lui Traian Băsescu

N-am citit încă foarte atent proiectul de lege de modificare a Constituţiei, pe care Emil Boc l-a prezentat astăzi. Aşa că îmi limitez comentariile la declaraţiile lui. Deşi mărturisesc sincer că m-aş fi aşteptat, într-o logică de guvernare elementară, ca Emil Boc să ne vorbească astăzi despre cu totul alt subiect decât modificarea Constituţiei. Pentru cine nu ştie, pe 27 aprilie, la Bucureşti va veni din nou misiunea Fondului Monetar Internaţional, cu faimosul ei to do list. Şi nu ştiu care vor fi răspunsurile guvernului României la acest to do list.

În fine, pentru actuala administraţie prioritatea pare a fi modificarea Constituţiei, probabil pentru a mai furniza un subiect de presă care să ecraneze lipsa soluţiilor de relansare economică şi depăşire a crizei şi absenţa restructurării reale a aparatului de stat. Modificarea Constituţiei nu este pe to do list-ul FMI, nu ţine loc nici de salariu, nici de pensie, dar poate furniza o temă pentru „moara de măcinat vorbe” a politicienilor şi comentatorilor.

Dacă citim în diagonală declaraţiile lui Emil Boc, putem constata că proiectul său de modificare a Constituţiei este unul pentru liniştirea angoaselor lui Traian Băsescu. Proiectul nu face referire la niciuna dintre temele critice ale funcţionării mecanismului constituţional, aşa cum s-au evidenţiat ele în ultimii 15 ani, ci doar îşi propune să rezolve ceea ce l-a deranjat pe dl. Traian Băsescu în ultimul timp. De pildă: ca Parlamentul să aibă un termen de maxim 10 zile în care să aprobe sau să respingă lista cabinetului propus, probabil după experimentul pe care l-am putea denumi generic „experimentul Livache”. Altă angoasă a preşedintelui, pe care proiectul de modificare a Constituţiei îşi propune s-o panseze, este obligarea Parlamentului ca în maximum 30 de zile calendaristice să exprime un punct de vedere cu privire la solicitarea şefului statului de iniţiere a unui referendum. Nu vrea Parlamentul să facă acest lucru în 30 de zile, preşedintele poate emite decretul de organizare a referendumului.

Mai sunt şi alte prevederi destinate angoaselor domnului Traian Băsescu: scurtarea termenului de dizolvare a Parlamentului de la 60 la 45 de zile, în ceea ce priveşte intervalul în care au loc respingerile celor 2  propuneri de învestitură a guvernului şi blocarea procedurii de suspendare a preşedintelui de către legislativ, dacă nu există un aviz prealabil favorabil al Curţii Constituţionale.

Bref: modificarea Constituţiei ar trebui să înlăture din textul fundamental toate acele elemente care l-au împiedicat în ultimii ani pe Traian Băsescu să joace ţonţoroiu pe instituţiile statului. Mesajul e simplu şi neechivoc.

Nu mai vorbim de prostia cu unicameralismul şi reducerea numărului de parlamentari la 300, care ştim că este deja fixaţia lui Traian Băsescu şi a PDL.

Din punctul meu de vedere, acest proiect este o ruşine. Şi asumându-şi-l, ca jurist, Emil Boc şi-a asigurat un loc în istorie. Dar nu printre cei care au contribuit la dreptul constituţional românesc, ci în galeria marilor „prostituaţi” ai neamului.

O dezbatere serioasă privind modificarea Constituţiei nu poate ocoli teme cu adevărat reale: vrem republică prezidenţială sau republică parlamentară; drepturile şi libertăţile cetăţeneşti şi garanţiile exercitării acestora; rolul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; prerogativa numirii guvernului; votul de neîncredere constructiv, adică moţiunea de cenzură cu o propunere alternativă de prim-ministru şi multe altele. Dar pentru mintea lui Boc acest orizont de reflecţie e mult prea îndepărtat.